Cand avocatul devine judecator si notarul devine legislator – despre o lege care confunda rolurile in justitie

🧩 Cand legea se contrazice pe ea insasi: dubla masura si falsa legalitate. Legalitatea nu se semneaza cu parafa: se respecta sau se contesta. O lege care incurca, nu clarifica: cand AGA devine teren de dublu control

⚖️ 1. Contradictia fundamentala

Proiectul de lege impune ca hotararile AGA sa fie „legalizate de notar sau atestate de avocat”, acestia avand obligatia de a verifica:

• identitatea participantilor,
• legalitatea convocarii,
• existenta cvorumului,
• conformitatea hotararii cu dispozitiile legale si actul constitutiv.

Dar Legea 31/1990 deja prevede un mecanism juridic complet de verificare si control, prin contestarea hotararilor AGA in instanta, conform art. 132 si urm.

📌 Citez esenta:

„Hotărârile adunării generale pot fi atacate în instanţă de oricare dintre asociaţi care nu au luat parte la adunare sau care au votat împotrivă, în termen de 15 zile de la publicare.”

Deci controlul legalității AGA există deja, este judiciar, imparțial și are termene clare.
Prin urmare, această nouă „atestare” este o dublare nejustificată și o confuzie de competențe.

🧾 2. Ce se întâmplă dacă instanța decide contrariul?

Să presupunem că un avocat sau notar atestă legalitatea unei hotărâri AGA.
Ulterior, instanța constată că:

• convocarea a fost nelegală,
• cvorumul nu a fost atins,
• hotărârea contravine actului constitutiv.

❓ Ce urmează?

• Răspunde avocatul sau notarul pentru „atestare neconformă”?
• Sau rămâne fără consecințe, iar costurile le suportă compania și acționarii?
• Cum se poate garanta corectitudinea unei atestări fără probe directe?

Aceasta este o contradictie grava intre responsabilitate si competenta, ceea ce face legea imposibil de aplicat logic si juridic.

🔄 3. Dubla masura si dublul control

Legea creeaza doua niveluri de verificare pentru acelasi lucru:

1. Control privat – avocatul sau notarul atesta (formal, contra cost).
2. Control public – instanta judeca legalitatea (real, dupa lege).

➡️ In realitate, controlul 1 este doar aparent, iar cel 2 este cel efectiv.
Deci contribuabilii platesc de doua ori:

• o data pentru o semnatura fara valoare practica,
• a doua oara prin taxe si procese, cand acea semnatura e contrazisa.

💥 4. Cum se incalca principiile de drept

• Principiul unicitatii controlului juridic: aceeasi situatie nu poate fi verificata simultan de doua autoritati diferite.
• Principiul proportionalitatii: masurile trebuie sa fie necesare si adecvate scopului urmarit (aici nu sunt).
• Principiul securitatii juridice: cetatenii trebuie sa stie ce acte produc efecte reale si care sunt doar formale.

Aceasta lege le incalca pe toate trei.

⚖️ 5. Legea trebuie să fie generală, nu scrisă pentru unii

Un principiu fundamental al dreptului spune că legea trebuie să fie universală, generală și impersonală.
Adică să se aplice tuturor, în mod egal, fără privilegii profesionale sau economice.

Dar acest proiect face exact contrariul:

• Se aplică doar societăților pe acțiuni și SRL-urilor cu cifră de afaceri peste 400.000 lei.
• Discriminarea este evidentă: două firme identice, cu aceiași asociați și același risc juridic, sunt tratate diferit doar pe criteriul mărimii cifrei de afaceri.
• Legea creează astfel o ierarhie artificială între contribuabili, contrară art. 16 din Constituție („Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice”).

Dacă scopul ar fi legalitatea, prevederea ar trebui să fie universală — dar atunci s-ar vedea absurdul întregului mecanism.

🧩 6. Când legea devine instrument de privilegii profesionale

Prin această reglementare, statul atribuie prin lege activități unei profesii private — avocaților și notarilor — oferindu-le o competență pe care nici Constituția, nici legile profesiei nu o prevăd:
verificarea „legalității convocării” și „conformității hotărârilor”.

Dar legalitatea nu se stabilește prin atestare, ci prin judecată.
Dacă un avocat sau notar ar putea decide ce e legal și ce nu, instanțele de judecată n-ar mai fi necesare.

Este o confuzie de roluri, o încălcare a separației puterilor și a logicii juridice elementare:

• Notarul autentifică, nu judecă.
• Avocatul apără, nu validează.
• Instanța constată legalitatea, nu o deleagă.

Aceasta transformă un act de drept privat într-un instrument de monopol profesional, contrar art. 135 alin. (2) din Constituție, care impune statului să asigure concurență loială și tratament egal între participanții la piață.

⚠️ 7. O lege care creează discriminare și confuzie

O lege care se aplică doar unora,
oferă privilegii altora
și creează obligații pentru toți,
nu mai este o lege —
este o confuzie reglementată.

Legea nu poate fi „cu dedicație”.
Nu poate fi scrisă în favoarea unei profesii și împotriva libertății economice.
Și nu poate pretinde că protejează mediul privat în timp ce îi taie dreptul de a decide.

In concluzie

🚫 De ce este o eroare grava

1. Avocatii si notarii nu pot constata legalitati

Nici profesia de avocat, nici cea de notar nu au competenta legala de a stabili legalitatea unui act juridic complex, cum este o hotarare AGA.
Ei pot atestata existenta formala a unor acte, dar nu pot verifica adevarul faptelor decat daca sunt prezenti la eveniment.
Chiar si atunci, rolul lor este consultativ, nu jurisdictional.

Legalitatea se stabileste numai de catre instanta de judecata, prin procedura contencioasa, nu prin semnatura unui profesionist privat.

2. Legea creeaza o dubla masura

Legea 31/1990 prevede deja mecanismul clar de contestare a hotararilor AGA nelegale, conform art. 132 si urmatoarele.
Orice asociat poate contesta in instanta, in termen de 15 zile, o hotarare adoptata cu incalcarea legii sau a actului constitutiv.
Acesta este controlul legal – impartial si obiectiv.
Atestarea notariala sau avocatiala ar fi un control paralel, privat si inutil, care dubleaza legea si creeaza confuzie.

3. Contradictie intre raspundere si competenta

Ce se intampla daca un avocat sau notar atesta legalitatea unei hotarari, iar instanta decide contrariul?
Cine raspunde pentru eroare?
Legea creeaza astfel o situatie juridica imposibila, in care raspunderea ramane neclara si efectul juridic – nul.

4. Discriminare intre firme

Masura se aplica doar societatilor cu cifra de afaceri peste 400.000 lei – o diferentiere fara temei juridic, care incalca principiul egalitatii in fata legii.
Legea trebuie sa fie generala si universala, nu scrisa pentru unii si impusa altora.

5. Transfer ilegal de competenta

Prin aceasta reglementare, statul atribuie unor profesii private un rol de control al legalitatii, care apartine exclusiv instantelor.
Notarul autentifica, avocatul consiliaza, instanta judeca.
Cand aceste granite se sterg, nu mai vorbim despre justitie, ci despre un sistem paralel al parafei.

Legalitatea nu se cumpara si nu se parafeaza.
Legalitatea se respecta — si, daca e incalcata, se contesta in instanta.

Aceasta lege nu simplifica nimic.
Doar creeaza confuzie, costuri si dependenta fata de un sistem juridic paralel, unde legalitatea devine negociabila.

📢 Adevarata digitalizare inseamna incredere si coerenta, nu haos legal ambalat in limbaj modern.