Daca ai SRL de ridesharing si conduci chiar tu (asociat/administrator), poti fi amendat cu 20.000 lei pentru “munca nedeclarata” daca nu ai CIM. In PFA, acelasi lucru poate fi perfect legal. De ce aceasta diferenta si ce spune, exact, OUG 49/2019?
1) Ce reglementeaza OUG 49/2019 si de ce “bate” peste Legea 31/1990 aici
Legea 31/1990 (societatile) reglementeaza organizarea si functionarea societatii (administrator, asociati, mandat, reprezentare). Nu este legea care stabileste cine are dreptul sa conduca un autovehicul intr-o activitate reglementata (transport alternativ).
OUG 49/2019 este lege speciala pentru transport alternativ: defineste actorii, conditiile, obligatiile, controlul si sanctiunile. Chiar din art. 1 rezulta ca reglementeaza organizarea, autorizarea si controlul transportului alternativ. Portal Legislativ
Consecinta practica: faptul ca Legea 31/1990 nu impune CIM administratorului nu inseamna ca administratorul poate presta orice activitate reglementata fara a respecta cerintele legii speciale.
2) Definitii “care inchid discutia” (OUG 49/2019)
2.1. Cine este operatorul de transport alternativ
Operatorul poate fi:
- PFA / II / IF sau
- persoana juridica (ex.: SRL)
si trebuie sa fie detinatorul autoturismului folosit la transport alternativ.
2.2. Cine este conducatorul auto
Conducator auto = “titular, respectiv angajat al unui operator de transport alternativ”.
Interpretarea logica (si cea aplicata in controale):
- In PFA/II/IF, exista un “titular” (persoana fizica) → poate conduce fara CIM.
- In SRL, nu exista “titular” persoana fizica al SRL → ramane doar varianta “angajat”.
2.3. Obligatoriu: operatorul sa foloseasca soferi care indeplinesc conditiile
Operatorul are obligatia sa utilizeze la transport alternativ conducatori auto care indeplinesc conditiile din ordonanta.
3) Cine poate verifica (si de ce apare ITM in peisaj)
Controlul respectarii OUG 49/2019 este asigurat explicit de mai multe autoritati, inclusiv:
- Minister (comunicatii), ISCTR, ANAF, politia rutiera, ANPC si inspectoratele teritoriale de munca (ITM).
Deci, da: ITM are baza expresa in OUG 49/2019 sa controleze in aceasta zona (pe componenta de competenta).
4) De unde vine amenda ITM de 20.000 lei si incadrarea “munca la negru”
Codul muncii defineste “munca nedeclarata” ca primirea la munca fara CIM in forma scrisa (si alte variante).
Sanctiunea contraventionala clasica este 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata fara CIM (cu plafon cumul).
Cum se leaga de ridesharing pe SRL:
OUG 49/2019 spune ca soferul (pentru SRL) trebuie sa fie “angajat”.
Daca in fapt conduce si produce venit pentru SRL fara CIM, ITM poate incadra ca “primire la munca fara CIM” (munca nedeclarata), tocmai pentru ca legea speciala cere “angajat”, iar activitatea este prestata efectiv.
5) Matrice clara: PFA/II/IF vs SRL – cine conduce si cu ce “contract”
A) PFA / II / IF (operator persoana fizica)
Titularul conduce
Permis: DA (fara CIM), fiind “titular”.
Obligatoriu: sa indeplineasca cerintele pentru conducator auto (conditii + documente la bord etc.).
Conduce altcineva in locul titularului
Atunci acea persoana trebuie sa fie angajat al operatorului (CIM), fiindca nu e “titular”.
B) SRL (operator persoana juridica)
Asociatul/administratorul conduce
Permis: DA doar daca are CIM la SRL (angajat).
Fara CIM: risc major ITM (munca nedeclarata).
Conduce un tert
Permis: DA, dar practic tot ajungi la cerinta “angajat al operatorului” (CIM la SRL).
Observatie importanta: un “contract de mandat” (administrator) este contract civil/comercial, nu te transforma in “angajat” in sensul Codului muncii. De aceea, mandatul nu rezolva cerinta din OUG 49/2019 pentru SRL.
6) Schimba ceva daca administratorul este asociat unic, ia dividende si e angajat in alta parte?
Pe scurt: nu schimba esentialul pentru ridesharing pe SRL.
Dividendele nu sunt venit salarial si nu creeaza raport de munca.
Faptul ca e salariat in alta societate nu inseamna ca este “angajat al operatorului de transport alternativ” (SRL-ul care face curse). Cerinta este raportata la operatorul care efectueaza transportul.
7) “Dar unii avocati spun ca nu trebuie angajat” – unde se rupe argumentul
Argumentul “nu trebuie CIM, administratorul poate presta” se bazeaza, de regula, pe:
- dreptul administratorului de a reprezenta societatea (Legea 31/1990),
- ideea ca nu poti fi simultan administrator si salariat (care este valabila explicit in zona societatilor pe actiuni, prin art. 137^1 alin. (3) – deci trebuie mare atentie la forma).
Problema: indiferent de dezbaterea din Legea 31/1990, OUG 49/2019 introduce o cerinta sectoriala: conducator auto = titular sau angajat.
Daca operatorul este SRL, “titular” nu exista → ramane “angajat”.
8) “Inechitate”: de ce PFA poate fara CIM, iar SRL nu? E nelegal?
Este o intrebare legitima. Doua puncte pragmatice:
Diferenta are o justificare rationala: PFA/II/IF sunt forme in care persoana fizica (titularul) este chiar operatorul, in timp ce SRL este entitate distincta; legiuitorul a ales trasabilitate prin raport de munca pentru persoana juridica.
Ca sa fie declarata neconstitutionala/discriminatorie, ar trebui dovedit ca diferenta de tratament nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila (standardul uzual in materia egalitatii). In practica, astfel de diferente intre forme juridice sunt frecvente si, de regula, sunt sustinute prin rationamente de reglementare si control.
Cu alte cuvinte: se poate critica politic/tehnic, dar pana la o schimbare legislativa sau o decizie relevanta, conformarea prudenta este:
- PFA: titular fara CIM (ok)
- SRL: sofer cu CIM (inclusiv asociat/administrator, daca e cazul)
9) Riscuri si obligatii conexe (pe langa ITM)
OUG 49/2019 prevede si contraventii/sanctiuni pe zona de obligatii ale operatorului si conducatorului auto.
Controlul este multiplu (politie rutiera/ISCTR/ANAF/ITM etc.), iar autoritatile au acces la platforme pentru verificari.
10) Opinia mea despre “inechitate” (si de ce apare)
Eu consider ca diferenta PFA vs SRL este, in esenta, justificabila ca politica publica, dar modul in care a fost scrisa in OUG 49/2019 este imperfect si genereaza inechitati practice si interpretari divergente.
De ce? Pentru ca OUG 49/2019 defineste conducatorul auto ca “titular, respectiv angajat” al operatorului.
Asta inseamna:
- la PFA/II/IF, “titular” exista natural (persoana fizica) → poate conduce fara CIM;
- la SRL, “titular” nu exista ca persoana fizica a entitatii → ramai cu “angajat”, iar multi inspectori/ARR/ITM vor traduce asta in CIM.
Ce mi se pare inechitabil (criticabil) in practica
Creeaza un stimulent artificial: pentru acelasi sofer, aceeasi masina, aceeasi platforma, legea impinge oamenii spre PFA daca vor flexibilitate maxima, desi SRL ar trebui sa fie o forma fireasca pentru business.
Nu distinge suficient intre “sofer proprietar de sine” (gig/self-employed) si “sofer ca personal al unei firme” (relatie de munca). In gig economy, granita e reala si trebuie definita mai fin.
Ambiguitatea termenului “angajat”: in limbaj comun poate insemna “colaborator/mandatar”, dar in dreptul muncii “angajat” inseamna, de regula, CIM. De aici disputa (si motivul pentru care unii avocati sustin ca mandatul ar trebui sa fie suficient).
Exista inclusiv semnale institutionale ca formularea ar merita ajustata: in documente de analiza/rapoarte se mentioneaza ca definirea “conducator auto - titular, respectiv angajat” ar fi recomandat sa fie modificata/clarificata. c
De ce diferenta poate fi totusi “corecta” (argument pro-justificare)
Chiar daca e neplacuta, diferentierea poate avea o justificare rezonabila:
PFA/II/IF: operatorul este persoana fizica; “titularul” raspunde direct, nu exista separatie patrimoniala; e logic sa fie tratat ca self-employed.
SRL: este entitate distincta; cand o persoana presteaza efectiv activitate in folosul unei persoane juridice, legiuitorul poate cere o forma cu trasabilitate, contributii, protectie minima, control mai clar (in special intr-o activitate reglementata). OUG 49/2019 chiar are ca obiect “organizarea, autorizarea si controlul” transportului alternativ.
Este diferenta asta “nelegalitate” sau “neconstitutionalitate”?
Din punctul meu de vedere, nu e automat neconstitutionala doar pentru ca trateaza diferit PFA vs SRL.
Standardul folosit constant in jurisprudenta CCR pe art. 16 (egalitate) este, in esenta:
- egalitatea nu inseamna uniformitate;
- situatii obiectiv diferite pot justifica tratament diferit, daca exista un criteriu obiectiv si rezonabil.
Aici, criteriul “operator persoana fizica (titular) vs operator persoana juridica (cu forta de munca)” poate fi vazut ca obiectiv. Dezbaterea reala ar fi daca masura este proportionala si suficient de clara.
Unde as ataca eu, daca as critica legal tehnic, nu este neaparat “discriminare”, ci:
calitatea redactarii (claritate/predictibilitate) prin folosirea termenului “angajat” fara definire explicita ca “CIM” sau fara a introduce alternative expres permise pentru PJ (de exemplu, administrator remunerat inregistrat si declarat intr-un regim clar). Asta e sursa principala a conflictului in practica.
Concluzia mea personala (scurt)
Diferenta PFA vs SRL in sine poate fi justificata; deci, ca principiu, nu o vad “neconstitutionala” in mod evident.
In schimb, o vad ca imperfecta si generatoare de inechitati practice, pentru ca impune SRL-ului o rigiditate (CIM) fara sa clarifice complet alternativele si fara sa tina cont de nuantele gig economy.
Ce as propune (ca recomandare de politica legislativa)
Clarificare expresa in OUG 49/2019: pentru operator PJ, conducator auto poate fi:
- angajat cu CIM (explicit), sau
- administrator/mandatar in conditii strict definite (inregistrare ONRC + remuneratie declarata + contributii dupa un regim clar), daca legiuitorul vrea flexibilitate.
Daca se mentine strict “CIM”, atunci justificarea ar trebui explicata mai bine in expunere/ghiduri ARR, ca sa reduca conflictul interpretativ.