https://www.youtube.com/@floreamihaela4190/videos
Acceptarea in mindfulness
"Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile care pot fi schimbate
Și înțelepciunea de a putea face diferența.
Trăind fiecare zi pe rând
Bucurându-mă de fiecare clipă pe rând;
Recunoscând că încercările fac parte din drumul
care mă conduce spre pace"...
Reinhold Niebuhr
Mi-am amintit de această frumoasă rugaciune a seninătății acum două zile, când am primit o veste care m-a dezamăgit profund. Prima emoție pe care am simțit-o a fost furia, apoi uimirea,dezamagirea și tristețea. Îmi observam trăirile, care veneau ca valurile mării, și în același timp, un gând răzleț, sau mai bine zis un cuvânt, și-a făcut loc în mintea mea: ACCEPTĂ.
Timpul parcă s-a oprit în loc și mă uitam, ca și observator extern, la lupta dintre emoțiile stârnite și acceptare. Nu este prima dată când asist la aceste conflicte interne dintre emoții și rațiune, și care sunt naturale, normale pentru orice om de pe acest pământ, când trece prin situații neplăcute. Dar acum, am învățat să le controlez, să le recunosc și să le înțeleg, astfel încât să le pot da un nume și o semnificație acestor emoții, să pot specifica senzațiile fizice și efectele lor asupra stării mele emoționale. Și mai ales, să acord prioritate gândirii reflexive într-o manieră constructivă, comportându-mă în concordanță cu emoțiile pe care le simt, exprimând clar ceea ce simt.
Această abilitate de a monitoriza, observa și a regla emoțiile într-un mod reflexiv, facilitează creșterea emoțională și intelectuală. Eu am învățat-o în timp, studiind ani la rând, și unde nu a ajuns studiul, a ajuns viața să-mi ofere experiențe din care să învăț. Și vrând nevrând, an început să fac limonadă. Știi vorba din popor :" Când viața îți dă lămâi, fă limonadă".
Glumind, pot spune că acceptarea stă în transformarea lămâilor in limonadă, adică transformarea situațiilor și experiențelor neplăcute în învățături.
Spuneam, în articolul trecut că acceptarea este călcâiul lui Ahile pentru fiecare dintre noi. Nu este ușor să cultivi acceptarea, pentru că, da, are nevoie de multă îngrijire. Așa cum prepari pământul pentru însămânțare, așa îți prepari și mintea , curățând mai întâi "bălăriile", hranind-o, având grijă să îi dai ce este mai bun, și plivind-o constant de "buruieni".
Un studiu condus de psihologii de la Universitatea Queen's University (Canada), spun că o persoană are în jur de 6200 de gânduri pe zi. Fred Luskin de la Universitatea Stanford, spune că avem în jur de 70000 de gânduri pe zi, din care 80% sunt negative și 95% sunt gânduri repetitive din zilele precedente, pe care eu le numesc "buruieni". Ne intoxicăm singuri cu gânduri inutile, care de cele mai multe ori nici nu sunt ale noastre, ci preluate de la alții, așa cum au demostrat studiile cuantistice și neurostiința. În momentul în care suntem conștienți de cum funcționează creierul nostru, putem alege ce și cum gândim, acceptând lucrurile așa cum sunt.
A accepta nu înseamnă a fi resemnat, pasiv, sau a tolera, a îndura, ci mai curând a abandona toate încercările inutile și mai ales de a avea o viziune clară de cum stă situația, fără a judeca. Acceptarea pune bazele pentru a acționa activ în momentul prezent, într-un mod util pentru viața noastră.
Până la acceptare, mai întâi sunt niște etape prin care, vrei nu vrei, tot treci.Iar etapele, sunt stările emoționale negative, la care trebuie să faci față și să le depășești.
Prima etapă este furia 😠, față de tine, față de ceilalți, față de așteptările tale, amestecată cu vinovăția. Furia poate fi utilă, în anumite situații, pentru că ne îndepărtează de durere, de suferință. Cine nu a simțit durerea sfâșietoare după moartea cuiva drag, sau după o despărțire, sau după aflarea veștii unei boli grave? În aceste momente, prima emoție care apare este furia, o emoție primitivă, care poate fi pozitivă dacă ne ajută să înțelegem de ce și pe cine suntem într-adevăr înfuriați. Furia neexprimată rămâne închistată în noi, durează mai mult, consumă enorm de multă energie și ne îmbolnăvește. Explorând această emoție, învățând să o controlăm și mai ales să o comunicăm într-un mod afabil, reușim să ne rupem de situația, persoana, care ne-a cauzat durerea, favorizând un proces mai rapid de elaborare și acceptare.
Următoarea etapă spre acceptare este anxietatea 😬, o emoție comună, parte a naturii umane. Anxietatea este răspunsul normal al organismului, în timp ce se pregătește să facă față a ceea ce percepe ca fiind un pericol. Avem sentimentul că suntem vulnerabili, chiar dacă uneori nu știm de ce. Evenimentele neprevăzute ne pun față în față cu faptul că nu putem controla complet viața, că este în multe privințe imprevizibilă, și de cele mai multe ori, asta nu ne place. Anxietatea ne face să ne mișcăm mai precaut atunci când ne confruntăm cu i situație nouă.
În final, tristețea 😭, însoțește adesea etapele finale ale procesului de acceptare, care poate duce ori la închiderea în sine, ori poate încuraja redescoperirea unor părți din sine și astfel să ne relansăm viața în noi direcții și obiective. Tristețea mai are o funcție fundamentală: să ne facă să facem totul pentru a rămâne aproape de oamenii care ne protejează și ne fac să ne simțim în siguranță.
Deci, este foarte important să ne amintim ce spune această frază: "Ceea ce rezistă... persistă". Pentru acest motiv este necesar să vedem fiecare moment așa cum vine și să-l acceptăm așa cum este. Lucrurile se schimbă încontinuu, nu putem rezista la evoluția naturală a vieții și nici să o ignorăm sau să o evităm.
În linii mari, acestea sunt emoțiile principale și etapele care duc în ultimă fază, la acceptare. Este un proces lung și anevoios, dar rezultatele sunt uimitoare, atât pentru tine cât și pentru cei din jur. Sigur, această transformare s-ar putea să nu fie pe plac multora, fiind obișnuiți cu persoana plină de bunătate și "zen" care se resemna în fața situațiilor, sau le ignora pentru a nu supără pe nimeni.
Pentru a reduce furia, preocupările inutile, anxietatea, este necesar să renunțăm la nevoia de certitudini, de răspunsuri sigure și imediate, și pe care nu le putem avea. Iată de ce acceptarea este importantă.
Acceptarea, nu înseamnă resemnare, nu înseamnă ignorarea faptelor, nu înseamnă " a trece peste", ci semnifică acțiune, o mișcare activă spre a lua, a primi ceva așa cum se prezintă.
În practica mindfulness, acceptarea este unul dintre pilonii fundamentali și se asociază cu practicile spirituale sau filozofia care derivă din antichitate.
Așadar, acceptarea este o resursă importantă și are strânsă legătură cu acceptarea de sine, cu valoarea pe care noi înșine o acordăm atât potențialităților cât și punctelor noastre fragile.
Persoanele cu un grad de acceptare echilibrat, au o bună gestionare și analiză a ceea ce este necesar să accepte și aleg să schimbe. Au un control flexibil, care le oferă posibilitatea să aleagă, să acționeze cu calm și în liniște, adică să analizeze, să evalueze ceea ce depinde de ele și ceea ce nu pot să schimbe în acel moment sau în acea situație. Au un comportament reflexiv, care se manifestă în a simți mai puține emoții negative, o mai bună gestionare a situațiilor neprevăzute, o mai mare toleranță la schimbare, flexibilitate psihologică, cu rezultate mult mai bune.
Beneficiile acceptării, după Williams și Lynn(2011), sunt:
- o gamă mai largă de experiențe.
- un potențial mai larg de a acționa anticipat pentru a planifica și preveni situații sau probleme neprevăzute.
- o mai mare compasiune față de alții și un sens al vinovăției mai redus față de ceilalți și față de sine.
- mai multă seninătate și echilibru interior.
- un comportament mai rațional și flexibil.
- mai puține emoții negative, catastrofice.
- rezultate terapeutice eficace și pozitive.
Mindfulness ne ajută să recunoaștem și să acceptăm orice emoție sau tensiune pe care o simțim. Cheia succesului stă în disponibilitatea de a observa propria suferință, a o examina în mod conștient, fără a fugi sau a o ascunde, prin acceptarea prezentului așa cum este.
Acceptarea, nu este ceva simplu, ci mai curând un proces care conclude o călătorie, adesea dureroasă, care în unele cazuri poate necesita sprijinul unui profesionist.
Și nu în ultimul rând, un alt beneficiu al acceptării, de data aceasta personal, este creativitatea. Am scris acest articol, inspirată de experiența trăită acum câteva zile și de cursul in Mindfluness - psihologia pozitivă, reamintindu-mi că orice situație oricât de neplăcută este o lecție importantă de care avem nevoie ca să putem crește.
Amintește-ți că nimic nu este etern. Totul se schimbă. Este în natura lucrurilor, fie că vrem sau nu.
Filosoful evreu din secolul al XI-lea Solomon ibn Gabirol, a scris: " La originea oricărei înțelegeri se află conștientizarea a ceea ce este și a ceea ce nu poate fi, și consolarea a ceea ce nu este în puterea noastră de a schimba".
Nu pot schimba ceea ce nu ține de mine, dar pot alege "să mă bucur de fiecare clipă pe rând, trăind fiecare zi pe rând" cu recunoștință că sunt.
Un instrument fantastic care îți poate schimba perspectiva asupra vieții, te ajută să conștientizezi realitatea și să depășești stările de disconfort, este meditația. În continuare, vă doresc să vă relaxați ascultând meditația muntelui pe https://www.youtube.com/@floreamihaela4190/videos.
Până data viitoare, te îmbrățișez cu drag și te aștept pe pagina mea să dezvoltăm acest subiect și să-ți răspund la întrebări.
Te invit să urmărești și pagina mea de Facebook: florea.miha
Instagram: florea.mihaela73
By Florea Mihaela
