.png)
Economia reala nu se masoara in fisiere. Se construieste.
In ultimii ani, am ajuns intr-un punct periculos: confundam raportarea cu performanta.
Nu, problema nu este ca raportam. Intr-o economie moderna, raportarea exista. Problema este cand raportarea devine scopul in sine, iar economia reala (productia, serviciile, inovarea) ramane fara timp, bani si energie.
Conformarea nu produce valoare. Productia, serviciile si inovarea produc.
1) Ce vedem „pe hartie” si ce se intampla „in realitate”
Pe hartie:
„Digitalizare” = platforme, formulare, validari, rapoarte, dovezi.
„Sustenabilitate” = indicatori, tabele, declaratii, exceluri.
„Performanta” = cate raportari ai bifat, cate controale ai trecut, cate proceduri ai incarcat.
In realitate:
Clientul nu cumpara un raport. Cumpara un produs bun, un serviciu corect, livrare la timp.
Rezilienta nu vine din mai multe formulare. Vine din procese simple, cashflow controlat, oameni pregatiti, infrastructura functionala.
Sustenabilitatea reala nu se face in Excel. Se face in procese, investitii, oameni si infrastructura.
2) De ce „conformarea” a ajuns sa manance economia reala
Analizele, rapoartele si „dovezile”:
- nu produc bunuri;
- nu cresc calitatea serviciilor;
- nu construiesc rezilienta;
- nu reduc riscul operational in mod direct.
Ele consuma timp si bani ca sa demonstrezi ca esti „in regula”.
Un raport in plus nu aduce niciun client. Nu iti optimizeaza linia de productie. Nu iti reduce blocajele din operatiuni. Iti consuma exact orele in care ai putea livra, incasa, imbunatati.
Iar cand peste asta mai pui impredictibilitatea (reguli schimbate des, interpretari diferite, termene stranse), antreprenorul nu se prabuseste de la munca. Se prabuseste de la birocratie + impredictibilitate.
3) Raportarea NU este performanta. E doar o oglinda (uneori deformata)
Raportarea este utila cand:
- reflecta procese reale, stabile;
- produce decizii mai bune (nu doar bifare);
- reduce riscuri prin control tintit si predictibil.
Raportarea devine toxica atunci cand:
- se dubleaza (aceeasi informatie in 2–3 locuri);
- cere „dovezi” pentru orice, indiferent de risc;
- impune costuri de tranzactie mai mari decat beneficiul public obtinut.
Cand statul cere tot mai multe raportari, dar nu livreaza predictibilitate si servicii publice care reduc costurile de tranzactie, ai „digitalizare” ca forma, nu ca rezultat.
4) Cum arata digitalizarea buna (cea care chiar ajuta economia)
Digitalizarea buna nu inseamna „mai multe platforme”. Inseamna:
- o singura data se cere informatia, apoi se reutilizeaza (fara reintroducere);
- reguli clare, stabile, cu ghiduri unitare;
- automatizare reala (precompletari, validari inteligente, eliminare de duplicari);
- control tintit pe risc, nu control la gramada;
- termene rezonabile si tranzitii previzibile.
Rezilienta si sustenabilitatea nu se obtin prin mai multe formulare, ci prin predictibilitate, procese simple, control tintit si servicii publice care reduc costurile de tranzactie.
5) Ce poti face tu, ca antreprenor, ca sa nu te „manance” birocratia
Nu putem schimba peste noapte sistemul, dar putem reduce costul intern al conformarii.
A) Separarea corecta: „operatiuni” vs „conformare”
Stabileste 2 fluxuri distincte:
Flux 1: productie/servicii/livrare/incasare (valoare)
Flux 2: conformare/raportare/documentare (necesar, dar non-valoare)
Obiectiv: Fluxul 2 sa consume minim si sa nu blocheze Fluxul 1.
B) Standardizare: 10 documente „mari” care te salveaza
Creeaza un „pachet standard” (template-uri) pentru:
- procedura facturare/incasare
- circuit documente
- registru decizii si justificari cheie
- lista responsabilitati si termene interne
- mapa controale (dovezi minimale, nu biblioteci infinite)
C) Automatizare pragmatica (fara fantezii)
- reguli de denumire documente + foldere
- checklist lunar (30 minute) + checklist trimestrial (60 minute)
- validari interne simple (ce lipseste? ce e neconform?)
- dashboard minimal: cashflow, marja, productivitate, stocuri, timpi
D) KPI-ul corect: cat te costa conformarea
Masori lunar:
- ore consumate pe raportare
- cost extern (contabilitate, consultanta, softuri, semnaturi, arhivare)
- cost intern (salarii/ore)
oportunitate pierduta (proiecte amanate, livrari intarziate)
Cand il vezi ca cifra, nu ca senzatie, devine clar de ce „raportam mult si construim putin”.
6) Ce ar trebui sa cerem (rational) de la stat si din spatiul public
Nu „sa nu raportam deloc”, ci:
- stabilitate si termene predictibile;
- eliminarea duplicarilor;
- aceeasi informatie ceruta o singura data;
- ghiduri unitare, fara interpretari contradictorii;
- controale pe risc, nu la gramada;
- digitalizare care reduce costuri, nu le muta in privat.
Economia reala se construieste in firme, in ateliere, in birouri, in logistica, in servicii. Nu in fisiere incarcate la timp.
Concluzie
Raportarea este necesara. Dar raportarea nu este performanta.
Performanta inseamna productie, servicii mai bune, inovare, investitii, oameni si infrastructura.
Daca vrem rezilienta si sustenabilitate, trebuie sa masuram mai putin „cat am incarcat” si mai mult „ce am construit”.