E Craciunul. In mod normal, perioada asta ar trebui sa insemne liniste, familie si o pauza decenta pentru oamenii care tin economia in viata. In Romania, insa, sarbatorile vin cu OUG 89/24.12.2025 „ordonanta trenuleT”: o asa-zisa austeritate pentru contribuabili, livrata in cel mai prost moment posibil, cand contabilii si antreprenorii ar trebui sa inchida anul omeneste, nu sa stea sa decodeze texte noi ca de luni sa poata transmite clientilor ce se schimba si cum se evita amenzi. Unii petrec. Altii lucreaza. Iar statul pare sa aiba grija, mai ales, ca propriile „capitaluri” sa nu iasa pe minus, chiar daca pentru privat costul real inseamna timp, bani, stres si risc.
Cand intra in vigoare
01.01.2026: majoritatea masurilor.
15.01.2026: unele prevederi pe RO e-Factura.
01.03.2026: un pachet de modificari la Codul fiscal (Art. I pct. 9–51).
60 zile de la publicare: ordine de aplicare.
Modificari esentiale (rezumat)
Microintreprinderi
Cota unica 1% (se elimina 3%).
In paralel, plafonul micro ajunge la 100.000 euro (in dinamica scaderilor din ultimii ani).
IMCA
Cota 0,5% pentru 2026.
Tinta: companii cu CA > 50 mil. euro; estimari publice ~1.000 companii, mix romanesti + multinationale.
RO e-Factura
Termen 5 zile lucratoare de la emitere.
Nerespectarea termenului este sanctionata contraventional (regim existent in legislatia RO e-Factura).
CNP / persoane fizice in RO e-Factura
Apar prevederi explicite privind identificarea persoanelor fizice prin CNP in contextul sistemului.
RO e-TVA
Pentru TVA la incasare, suspendare pana la 30.09.2026 (in zona vizata de text).
Salarii
“Facilitatea” scade la 200 lei.
Energie en-gros
Autorizare/definiri + masuri si sanctiuni (inclusiv confiscare/retragere).
Ni se spune “prudenta”. Ni se cere “austeritate”. Dar cand te uiti atent la pachetul de masuri, vezi altceva:
reduceri tintite pentru contribuabili mari, in timp ce pentru restul se strang praguri, cresc obligatii, se extind mecanisme de control si se impun costuri recurente (inclusiv bancare).
Context: OUG 89/2025 si “logica” din spate
OUG 89/2025 justifica masurile prin sustenabilitate bugetara, disciplina si nevoia de predictibilitate
In acelasi text apare explicit ratiunea reducerii IMCA: efecte negative asupra investitiilor si activitatii in sectoare considerate relevante
Aici incepe intrebarea corecta:
Predictibilitate pentru cine? Echitate pentru cine?
1) IMCA (impozit minim pe cifra de afaceri): reducere semnificativa – pentru cine poate aplica
OUG 89/2025 modifica art. 181 si stabileste, pentru anumite perioade, cota 0,5% (mentionata expres in textul OUG).
Se pastreaza mecanisme tehnice (recalculari, accesorii, declaratii rectificative) atunci cand nu sunt respectate anumite conditii/mentineri privind activele (din regimul art. 181/462).
Cine aplica IMCA, in general (context): IMCA vizeaza contribuabili mari (praguri de cifra de afaceri ridicate, de tip 50 mil. euro, cu exceptii/nuantari), deci un univers de firme care nu seamana cu micro-IMM ca structura de capital si putere de negociere.
Observatia critica: reducerea este reala ca procent, dar este destinata unui segment care are deja resurse de optimizare fiscala si conformare (departamente, consultanti, sisteme). IMCA: reducere de cota, dar pentru cine?
Ce se schimba: pentru 2026, cota din formula IMCA devine 0,5%(de la 1%, o reducere de 50%)
si se fixeaza o perioada determinata de aplicare (pana la 31.12.2026 / anul fiscal modificat ce se incheie in 2027)
Cine aplica IMCA (tipic):
- contribuabili cu cifra de afaceri foarte mare (prag de 50 mil. euro in reglementarea introdusa in ultimii ani,);
- sectoare cu volum mare si uneori marje mici: retail/wholesale, energie, telecom, productie, distributie (lista exacta depinde de incadrarea fiscala, dar acestea apar recurent in analizele mediului de afaceri).
Capital strain vs capital romanesc:
IMCA nu se aplica “dupa pasaport”, ci dupa marime/structura. In practica, multe grupuri mari sunt multinationale, dar exista si grupuri romanesti mari care intra la IMCA.
Exemplu 1 (impact pe contribuabil mare):
Presupunere: cifra de afaceri = 300.000.000 lei
IMCA la 1% = 300.000.000 x 1% = 3.000.000 lei
IMCA la 0,5% = 300.000.000 x 0,5% = 1.500.000 lei
“Reducerea” = 1.500.000 lei economisiti/an (beneficiu concentrat la companii mari)
Exemplu 2 (marja mica + efect masiv):
Presupunere: CA = 500.000.000 lei, marja profit 2% => profit = 10.000.000 lei
Impozit profit 16% = 10.000.000 x 16% = 1.600.000 lei
IMCA la 1% = 5.000.000 lei (ar “bate” impozitul pe profit)
IMCA la 0,5% = 2.500.000 lei (tot bate impozitul pe profit, dar mai putin)
=> Mesaj: reducerea la 0,5% ajuta fix companiile cu volum mare si marje mici, unde IMCA devine “taxa minima” reala.
Fraza de concluzie (de lipit dupa exemple):
“Pentru micro/IMM, IMCA nu exista in viata lor fiscala; pentru contribuabilii mari, 0,5% inseamna milioane economisite pentru marii contribuabili.
Sigur aiic poate se poate pune problema si calculul impozitului pe profit in baza dosarului preturilor de transfer, dar aceasta este o alta discutie.
Concluzia fiscala (pe inteles):
- reducerea de la 1% la 0,5% este reala, dar beneficiul este concentrat la contribuabili mari;
- pentru micro si IMM-uri mici, IMCA este irelevant direct (nu o platesc), insa efectul macro se vede: statul “cedez” la varf, dar trebuie sa recupereze baza din alta parte (praguri, obligatii, controale).
2) Microintreprinderi: „1%” e vandut ca beneficiu, dar pragul cade la 100.000 euro
Regimul micro se uniformizeaza la cota 1% (formularea din OUG).
Conditia de incadrare: venituri/cifra de afaceri pana la 100.000 euro (prag mentionat explicit).
De ce nu e „wow” : pentru foarte multi antreprenori, avantajul procentului devine aproape irelevant daca ii scoti din regim prin prag. Iar dinamica ultimilor ani arata tocmai asta: pragul micro a fost coborat succesiv (de la 1.000.000 euro la 500.000, apoi 250.000 si mai jos, in functie de anul fiscal si actele de modificare). Microintreprinderi: “cota 1%”, dar baza se ingusteaza
Ce se schimba in OUG 89/2025: cota pentru impozitul pe veniturile microintreprinderilor este 1%(dispare cota de 3%
Problema reala: nu cota, ci cine mai ramane micro.
Calendarul de reducere a plafonului a fost deja folosit ca “strangere” a bazei, iar efectul se vede in dinamica firmelor care au iesit din regim.
Un exemplu de impact (din date publice citate de presa pe baza informatiilor ANAF): numarul firmelor care au trecut de la micro la impozit pe profit a crescut semnificativ intr-un singur an, avand in vedere ca plafocun se palica pentru cifra de afaceri cumulata in situatia firmelor afiliate , care au actionariat comun.
Exemplu 1 (micro vs profit – cand 1% e mai bun):
Presupunere: CA = 450.000 lei (sub plafonul de 100.000 euro daca folosim ipoteza 1 euro = 5 lei => plafon ~500.000 lei)
Micro 1% = 450.000 x 1% = 4.500 lei
Daca marja profit 10% => profit 45.000 lei
Impozit pe profit 16% = 45.000 x 16% = 7.200 lei
=> Micro castiga cu 2.700 lei/an.
Exemplu 2 (micro vs profit – cand 1% NU e mai bun):
Aceeasi CA = 450.000 lei
Daca marja profit 3% => profit 13.500 lei
Impozit pe profit 16% = 13.500 x 16% = 2.160 lei
Micro 1% = 4.500 lei
=> Profit castiga; micro e mai scump cu 2.340 lei/an.
Exemplu 3 (efectul “scaderii bazei”):
Firma cu CA 700.000 lei: cu praguri vechi ar fi fost micro (in anumite perioade), acum la prag 100.000 euro (ipoteza 500.000 lei) iese din micro
=> “Cota 1% e irelevanta pentru ea: nu mai e in baza.”
Interpretare (politica fiscala):
Cand scazi plafonul de incadrare, poti anunta “cota mica”, dar pentru tot mai putini. Restul migreaza spre profit (sau spre zona de costuri/raportari mai complexe).
3) Bancile: cine e avantajat, de fapt?
(A) Impozitul suplimentar pe cifra de afaceri a bancilor
In ultimii ani, taxarea suplimentara a institutiilor de credit a crescut (in special pentru bancile mari).
OUG 89/2025 ajusteaza unele perioade/trimiteri in Codul fiscal (ex. articolele de aplicare pana la 31.12.2026 / anul fiscal modificat 2027), dar nu aceasta este cheia “avantajului”.
(B) Avantajul structural: contul bancar obligatoriu + comisioane ca “taxa privata”
Din 01.01.2026, cadrul legal impinge explicit persoanele juridice spre conturi de plati (logica de trasabilitate).
Exemplu (cost anual minim, fara a inventa tarife):
“Daca banca percepe (doar ca exemplu) 25 lei/luna administrare + 1 leu/tranzactie, iar firma are 80 tranzactii/luna:
- cost lunar = 25 + 80 = 105 lei
- cost anual = 105 x 12 = 1.260 lei/an
Pentru o firma fara activitate reala, costul exista chiar si cand ‘nu produce nimic’.”
“Este o taxa privata de infrastructura impusa prin efect de lege: nu o negociezi, doar o platesti.”
Rezultatul economic este simplu: cost recurent (comisioane, administrare, plati), indiferent daca firma are sau nu activitate intensa.
Aici apare intrebarea de echitate :daca statul impune infrastructura (cont, plati, raportari), atunci ar trebui sa existe costuri minimale sau mecanisme de protectie pentru firme fara activitate / inactivitate temporara (altfel, obligatia devine cost fara contraprestatie reala) sau doar contribuabilul mic plateste pretul deficitului bugetar craet de altii.
4) RO e-Factura: schimbari “tehnice”, presiune mare in practica.Ce modifica efectiv OUG 89/2025 (cu termene)
RO e-Factura: termenul se „repara”, dar ramane cu risc de amenda
Termenul-limita devine 5 zile lucratoare de la emitere (si nu mai tarziu de 5 zile lucratoare de la data-limita de emitere).
Se clarifica relatia B2C: daca persoana fizica nu se identifica fiscal, factura se emite cu un cod de 13 zerouri in locul codului de identificare al beneficiarului (sau CNP daca opteaza).
Pentru persoanele fizice care se identifica fiscal prin CNP si au inceput activitatea anterior, apare obligatia de inscriere in registru pana la o data fixa (si reguli de procedura/ordin ANAF).
OUG 89/2025 modifica termenul de transmitere: 5 zile lucratoare.
De ce conteaza:
- pentru un contribuabil mare, se automatizeaza;
- pentru un micro/IMM, termenul + sanctiunile inseamna stres operational si risc de amenda (regimul sanctionator este in legislatia e-Factura si in ghidurile ANAF).
Exemplu clar (lucratoare vs calendaristice, fara discutii de sarbatori):
Factura emisa joi.
5 zile calendaristice => termen marti (joi+5).
5 zile lucratoare => numaram doar luni–vineri: joi (ziua 0), vineri (1), luni (2), marti (3), miercuri (4), joi (5) => termen joia urmatoare.
=> Diferenta: poti avea +2 zile fata de calendaristic, dar tot ramai in paradigma “termen separat + risc de sanctiune”.
“Factura oricum produce efect fiscal in decont/obligatii la termenul general; aici apare un termen operational separat, care genereaza risc contraventional, nu colectare mai corecta.”
Mai mult: se introduce explicit referinta la CNP in contextul registrului RO e-Factura (intrare in vigoare pentru unele puncte la 15.01.2026)
.Asta deschide discutia obligatorie despre:
- baza legala,
- minimizarea datelor,
- acces, audit, securitate,
- informarea persoanelor vizate (GDPR).
Observatia critica (pe linia ta): guvernul a introdus un termen, l-a ajustat, apoi l-a recalibrat. Mesajul implicit este ca mecanismul a fost greu de implementat coerent, iar costul de adaptare ramane la contribuabil (softuri, proceduri, training, timp).
Sanctiuni (context normativ): netransmiterea in termen in RO e-Factura este contraventie, cu amenzi diferentiate (in functie de categoria contribuabilului) in OUG 120/2021 (regimul sanctionator).
5) RO e-TVA: se suspenda/abroga bucati – semn ca nu a functionat predictibil
OUG 89/2025 modifica OUG 70/2024 si abroga mai multe dispozitii (ex. art. 5 alin. (8) si (10), art. 7, art. 8 alin. (1) si (3) etc.).
Pentru contribuabilii care aplica TVA la incasare, aplicarea unor dispozitii (art. 5 si 8 din OUG 70/2024) se suspenda pana la 30.09.2026.
Exemplu simplu (de ce suspendarea ‘spune ceva’):
Firma in TVA la incasare: incaseaza in ianuarie doar 60% din facturi, restul in februarie. Daca sistemul ar presupune TVA ‘teoretic’ pe baza facturilor, apare discrepanta fata de TVA real exigibil.
Suspendarea pana la 30.09.2026 transmite ca mecanismul nu a fost calibrat corect pentru particularitatea TVA la incasare.
Observatia critica : statul „vrea sa faca”, apoi constata ca nu poate procesa coerent volumul de date/raspunsuri si suspenda. In practica, asta inseamna: inca o etapa de incertitudine, cu proceduri care se schimba in mers. RO e-TVA: semnalul politic (nu doar tehnic): ''facem – nu putem – amanam”
Mesajul implicit: mecanismul a fost prea greu de implementat coerent (sisteme, proceduri, predictibilitate).Altfel spus: legi date repede, corectate repede, iar costul de adaptare ramane la contribuabil.
Suspendarile si abrogarile din e-TVA transmit un mesaj implicit simplu: mecanismul a fost proiectat mai repede decat a putut fi implementat coerent (sisteme, proceduri, reguli de calcul, exceptii precum TVA la incasare). Cand statul nu poate livra un sistem functional, ajusteaza sau amana. Cand contribuabilul nu poate livra conformarea, primeste termene, risc de sanctiuni si costuri de adaptare.
Asta este marea asimetrie: “incercarea” statului se acopera prin OUG-uri succesive, dar “incercarea” contribuabilului se taxeaza.
In practica, instabilitatea normei nu ramane in Monitorul Oficial. Se transforma in ore de munca, softuri, proceduri, training intern si risc operational. Toate platite de contribuabil.
6.)Salariul minim: se pastreaza „facilitatea”, dar scade (300 - > 200 lei)
OUG 89/2025 indica mentinerea salariului minim la 4.050 lei pentru perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2026, cu mentinerea sumei de 300 lei/luna neimpozabila in aceasta perioada, iar pentru 1 iulie – 31 decembrie 2026 se mentine o suma de 200 lei/luna neimpozabila.
Observatia critica: comunicarea publica poate prezenta „se mentine facilitatea”, dar realitatea este diminuarea (300 devine 200).
7.)Energie (en-gros): definiri/autorizații + sanctiuni administrative (confiscare/retragere)
OUG introduce clarificari si conditii privind produse energetice vandute en-gros, autorizații, si masuri (inclusiv confiscare si retragerea autorizatiei, dupa caz)
8.)“CNP/GDPR: in loc sa simplificam, complicam” cu:
Mini-caz practic (B2C):
“Factura catre PF: daca introduci CNP in fluxuri, risti expunere inutila. Solutie minimala:
- colectezi doar daca ai temei clar si informare (politica GDPR),
- in aplicatii interne afisezi CNP ‘mascat’ (ex: ******1234),
- acces doar pentru roluri strict necesare + loguri,
- exporturi/reportari fara CNP daca nu este obligatoriu.”
=> Mesaj: “digitalizarea fara guvernanta datelor inseamna risc, nu simplificare.”
9.) “Statul cere austeritate” vs “statul isi mareste bugetele”
In spatiul public au aparut informatii despre bugetul Camerei Deputatilor pentru 2026 cu cresteri la cheltuieli (personal, sporuri/indemnizatii, bunuri/servicii, deplasari), intr-un context in care populatiei i se cere prudenta.
Indiferent de nuantele tehnice (inflatie, ajustari), semnalul politic este devastator:
- “strangeti cureaua” se aplica asimetric;
- cand in interior cresc cheltuieli, orice masura fiscala devine suspecta de “doua masuri”.
10.)Concluzie: pe cine avantajeaza politicile fiscale (in acest pachet)?
Avantajati direct:
- contribuabilii mari din sfera IMCA (reducerea cotei la 0,5% in 2026). Avantajati direct sunt contribuabilii mari din sfera IMCA: o reducere de 50% la cota inseamna economii in milioane pentru companii cu cifre de afaceri foarte mari. In timp ce pentru micro/IMM reducerea nu exista (nu aplica IMCA), dar exista costul general al sistemului: termene, raportari, controale, risc.
Avantajati structural:
- sistemele/institutiile care incaseaza costuri recurente din conformare (inclusiv sectorul bancar prin obligativitatea infrastructurii de plati). Avantajati structural sunt actorii care incaseaza costuri recurente din “infrastructura” conformarii: banci, furnizori de servicii (softuri, integrari, arhivare, semnatura, consultanta). Cand reguli precum contul bancar, raportarile, e-factura devin obligatorii, costul nu dispare. Se muta: devine o taxa privata, repetitiva, pe care o platesti ca sa poti functiona legal.
Dezavantajati prin “baza” si efort:
- micro si IMM-uri care ies din regimuri favorabile prin praguri mai mici (chiar daca “cota” ramane mica)
- contribuabilii mici care suporta costul de implementare (e-Factura, e-raportari) disproportionat fata de capacitatea lor.
IMCA nu „avantajeaza automat capitalul strain” ca regula juridica – o pot aplica si companii romanesti mari. Dar, in practica, beneficiarul tipic este „contribuabil mare”, iar structura bancara/energetica/retail include frecvent grupuri multinationale. (Aceasta este o observatie de piata, nu o prezumtie legala.)
Dezavantajati sunt micro si IMM-urile care ies din regimuri “prietenoase” prin praguri tot mai mici (chiar daca procentul ramane mic) si contribuabilii mici care suporta costul de implementare disproportionat: timp, bani, stres si risc de penalizare. Aici este ruptura de echitate: aceeasi regula se aplica tuturor, dar nu toti au aceeasi capacitate de implementare.
Cine mai castiga din instabilitate? Economia de conformare.
Exista si un efect secundar despre care se vorbeste prea putin: instabilitatea legislativa creeaza o economie paralela a “traducerii”. Cu cat apar mai multe modificari “pe genunchi”, cu atat creste piata de webinarii, cursuri, ghiduri, “explicatii”, carti si consultanta de conformare. Nu contest utilitatea informarii. Problema este cand sistemul ajunge sa functioneze astfel: legea e neclara, apoi devine “produs” vandut sub forma de interpretare, iar responsabilitatea ramane tot la contribuabil. Tu platesti ca sa intelegi, dar raspunderea legala, riscul de amenda si costul implementarii raman tot la tine.
Cand statul scrie prost, piata explica. Cand tu aplici gresit, tu platesti.
Cine face aceste legi?
Aceste legi sunt facute de oameni care, teoretic, au acces la expertiza. Tocmai de aceea incoerenta repetata devine greu de acceptat. Cand vezi reguli schimbate de mai multe ori intr-un timp scurt, nu mai vorbim despre “perfectiune”. Vorbim despre lipsa de corelare, lipsa de evaluare a impactului si lipsa de respect pentru costul real din economie.
Ce ar fi normal intr-un stat de drept”
Daca vrem cu adevarat conformare voluntara si digitalizare reala, nu “conformare prin frica”, ar trebui minimum:
- evaluare de impact publicata (cine plateste, cat costa implementarea, ce castig fiscal real aduce);
- perioade de tranzitie reale + “safe harbor” (fara amenzi o perioada, cu avertisment si corectie);
- ghiduri oficiale clare si unitare (nu interpretari diferite pe judete/inspectori);
- proportionalitate: sanctiuni raportate la gravitate si la intentie, nu automatism;
- un mecanism rapid de clarificare obligatoriu pentru ANAF (raspunsuri care chiar te protejeaza).
11.) Ce trebuie implementat imediat (checklist practic, fara cosmetizare)
Pentru toate firmele care emit facturi (prioritar)
Actualizeaza procedura interna: emitere + transmitere in max. 5 zile lucratoare (defineste responsabil, back-up, calendar).
Verifica scenariile B2C (CNP vs 13 zerouri) si actualizeaza setarile ERP/facturare.
Seteaza monitorizare pentru risc de amenda (regimul sanctionator din OUG 120/2021).
Pentru TVA la incasare
Noteaza suspendarea pana la 30.09.2026 (nu confunda suspendarea cu eliminarea).
Pentru micro
Simulare imediata: te mai incadrezi la 100.000 euro? Daca nu, plan de trecere (profit / alte scenarii) si buget de cash-flow.
Pentru firme mari (IMCA)
Recalculeaza impactul cotei si verifica efectele pe trimestru/an; pregateste documentarea pentru zonele cu risc (active, conditii, rectificative).
12.) Ce poti face practic (si ce recomand sa pui ca “solutie”, nu doar critica)
- Harta de incadrare (client/firma): micro vs profit vs IMCA, cu 3 verificari: venituri, structura venituri, legaturi/holding.
- Costul de conformare: calculeaza anual costuri bancare + costuri soft + ore om. Pune-le in buget.
- Politica GDPR pentru e-Factura: actualizare informare, acces limitat, jurnalizare, procedura de incident.
- RO e-Factura operational: automatizare / integrare; daca nu, procedura interna cu responsabil si calendar (5 zile lucratoare).
- Mesaj public: cere explicit 5 principii (neutralitate, echitate, predictibilitate, legalitate, aplicare unitara) si cere “impact assessment” public, nu doar OUG-uri
OUG 89/2025 nu trebuie citita doar ca o lista de cote si termene, ci ca un semnal de politica fiscala: reducerile sunt puse unde impactul e mare pentru putini (IMCA 0,5% pentru contribuabili mari), iar pentru multi se pastreaza modelul „baza mai mica + obligatii mai multe”: micro 1% suna bine, dar pragul de 100.000 euro restrange aria; e-Factura devine iar o discutie despre termen si risc; e-TVA se suspenda/abroga pe bucati, semn ca sistemul nu a fost pregatit coerent. In acelasi timp, instabilitatea legislativa produce o economie paralela a „traducerii”: webinarii, cursuri, ghiduri, consultanta, toate vandute ca solutie, dar fara preluarea raspunderii. Tu platesti ca sa intelegi. Tu implementezi pe banii tai. Tu ramai cu riscul.
Daca vrem conformare voluntara intr-un stat de drept, nu „conformare prin oboseala”, avem nevoie de reguli stabile, termene corelate cu realitatea economica, perioade de tranzitie fara vanatoare de amenzi, ghiduri unitare si responsabilitate bugetara simetrica: nu austeritate doar pentru cei care muncesc, ci si pentru cei care decid.
.png)