Cumularea cifrelor de afaceri si plafonul de 100.000 euro: O masura neconstitutionala care blocheaza libertatea economica si distruge IMM-urile

𝗟𝗲𝗴𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝘀𝗲 𝗮𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮 𝘁𝘂𝘁𝘂𝗿𝗼𝗿 𝗹𝗮 𝗳𝗲𝗹: 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝗜𝗠𝗠-𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗶𝘁𝗲, 𝗶𝗮𝗿 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗶𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗶 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝘁𝗶𝗻𝘀𝗲
𝗖𝗲𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗶 𝗴𝗿𝗲𝘀𝗲𝘀𝗰. 𝗖𝗲𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗶 𝗻𝗮𝘃𝗶𝗴𝗵𝗲𝗮𝘇𝗮. 𝗗𝗲 𝗰𝗲? 𝗣𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗮 𝗹𝗲𝗴𝗲𝗮 𝗮𝘀𝗮 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝘁𝗮.
𝗡𝘂 𝗶𝗺𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁𝘂𝗹 𝗲 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮. 𝗖𝗶 𝗰𝗶𝗻𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮-𝗹 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲 𝗰𝘂 𝗮𝗱𝗲𝘃𝗮𝗿𝗮𝘁.
𝗢 𝗹𝗲𝗴𝗲 “𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘁𝗼𝘁𝗶” 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻𝗲, 𝗶𝗻 𝗽𝗿𝗮𝗰𝘁𝗶𝗰𝗮, 𝗼 𝗹𝗲𝗴𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘂𝗻𝗶𝗶.

Cui i se aplica cu adevarat noile reguli privind plafonul de 𝟭𝟬𝟬.𝟬𝟬𝟬 𝗲𝘂𝗿𝗼 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗶𝗻𝗰𝗮𝗱𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝘁𝗲𝗴𝗼𝗿𝗶𝗮 𝗺𝗶𝗰𝗿𝗼𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲𝗽𝗿𝗶𝗻𝗱𝗲𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿? De ce unii pierd, iar altii nu sunt nici macar atinsi.

𝟭. 𝗢 𝗹𝗲𝗴𝗲 “𝘂𝗻𝗶𝘃𝗲𝗿𝘀𝗮𝗹𝗮” 𝗰𝘂 𝗲𝗳𝗲𝗰𝘁𝗲 𝘀𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗲

Oficial, legislatia fiscala se aplica tuturor contribuabilior.
Neoficial, efectele ei sunt profund diferite:

𝗜𝗠𝗠-𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗶 𝗮𝗻𝘁𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝗻𝗼𝗿𝗶𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗰𝗲𝗶 𝘃𝗶𝘇𝗮𝘁𝗶 𝗱𝗶𝗿𝗲𝗰𝘁
companiile mari, grupurile, corporatiile, consultanti mari → 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝗳𝗲𝗰𝘁𝗮𝘁𝗶, 𝗱𝗲𝗷𝗮 𝗳𝘂𝗻𝗰𝘁𝗶𝗼𝗻𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗰𝘂 𝘀𝘁𝗿𝘂𝗰𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹𝗲 𝗼𝗽𝘁𝗶𝗺𝗶𝘇𝗮𝘁𝗲
Desi textul legal pare general, impactul este directionat.
Nu prin intentie declarata, ci prin 𝗲𝗳𝗲𝗰𝘁𝘂𝗹 𝗿𝗲𝗮𝗹 𝗮𝗹 𝗿𝗲𝗴𝗹𝗲𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗶𝗶.

𝟮. 𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝘂𝗻𝗶𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗽𝗲𝗱𝗲𝗽𝘀𝗶𝘁𝗶 𝘀𝗶 𝗮𝗹𝘁𝗶𝗶 𝗰𝗮𝘀𝘁𝗶𝗴𝗮

𝗔. 𝗜𝗠𝗠-𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗻𝘁 “𝘁𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗳𝗲𝗰𝘁𝗲”
-au resurse financiare reduse
-au cunostinte fiscale limitate
-nu au departament juridic
-nu isi permit specialisti permanenti
-pot gresi din neatentie
-pot interpreta gresit o norma neclara

Rezultatul?
𝗩𝗼𝗿 𝗴𝗿𝗲𝘀𝗶 𝗶𝗻𝗲𝘃𝗶𝘁𝗮𝗯𝗶𝗹.

Nu pentru ca vor, ci pentru ca regulile sunt facute astfel incat:
-sunt neclare
-se schimba anual 
-se contrazic intre ele
-contin termeni fara definitie
-presupun intentii fara probe
Practic, legislatia devine un teren minat pentru cei mici.

𝗕. 𝗠𝗮𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗶 𝗡𝗨 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗮𝗳𝗲𝗰𝘁𝗮𝘁𝗲

De ce? Pentru ca:
-au deja structuri pe holdinguri, SPV-uri, filiale
-lucreaza de ani cu preturi de transfer
-au firme de consultanta dedicate
-au avocat intern, fiscalist intern, auditor intern
-au sisteme ERP, compliance, control intern
--pot absorbi costuri si amenzi
pot muta profit intre entitati legal, fara sa fie incadrate ca “𝗮𝘃𝗮𝗻𝘀𝗮𝘁𝗮”, 𝗻𝘂 “𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗮”

Pe scurt:
𝗥𝗲𝗴𝘂𝗹𝗮 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗜𝗠𝗠-𝘂𝗹 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘂𝗻 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝘂 𝗼𝗯𝘀𝘁𝗮𝗰𝗼𝗹 𝗯𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝗰 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗼𝗿𝗽𝗼𝗿𝗮𝘁𝗶𝗲.

𝗖. 𝗟𝗲𝗴𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗱𝗲𝘀𝗰𝘂𝗿𝗮𝗷𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝗿𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝗮𝗹𝗮 𝗮 𝗮𝗳𝗮𝗰𝗲𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗮𝗿𝗶

Companiile mari deja folosesc::
-holdinguri
-companii off-shore
-filiale in UE
-structuri fiscal consolidate
-transfer pricing legal
-consultanta
-optimizare prin finantare, redevente, licente
Nimeni nu le acuza ca vor sa “𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝘇𝗲 𝗮𝗿𝘁𝗶𝗳𝗶𝗰𝗶𝗮𝗹” activitatea.
De ce? Pentru ca structura lor este considerata “𝗮𝘃𝗮𝗻𝘀𝗮𝘁𝗮”, 𝗻𝘂 “𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗮”

In schimb, daca un antreprenor roman isi separa:
-activitatea de productie
-activitatea de consultanta
-activitatea de retail
→ 𝗱𝗲𝘃𝗶𝗻𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗺𝗮𝘁 “𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁”..

Aceasta 𝗮𝘀𝗶𝗺𝗲𝘁𝗿𝗶𝗲 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗲𝘀𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗲𝗶.

𝟯. 𝗗𝗲 𝗳𝗮𝗽𝘁, 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗹𝗲𝗴𝗲 𝘀𝗲 𝗰𝗿𝗲𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗱𝗼𝘂𝗮 𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗶 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹𝗲

𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹𝗮 𝟭 – 𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗮𝗻𝘁𝗿𝗲𝗽𝗿𝗲𝗻𝗼𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗶𝗰𝗶
Unde:
-fiecare greseala se plateste
-fiecare interpretare se sanctioneaza
-fiecare reorganizare este suspecta
-antreprenorul trebuie sa dovedeasca propria nevinovatie

𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹𝗮 𝟮 – 𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗶𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗮𝗻𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗮𝗿𝗶
Unde:
-regulile se adapteaza
-reorganizarile sunt “𝘀𝘁𝗿𝗮𝘁𝗲𝗴𝗶𝗰𝗲”, 𝗻𝘂 “𝘀𝘂𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗲”
-preturile de transfer sunt un instrument, nu o pedeapsa
-consultanta corecteaza orice neclaritate
-optimizarea este “𝗽𝗲𝗿𝗺𝗶𝘀𝗮”, 𝗻𝘂 “𝗳𝗿𝗮𝘂𝗱𝘂𝗹𝗼𝗮𝘀𝗮”

Aceasta nu este o teorie.
Este 𝗿𝗲𝘇𝘂𝗹𝘁𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗿𝗲𝗰𝘁 𝗮𝗹 𝗺𝗼𝗱𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗶𝘀𝗹𝗮𝘁𝗶𝗮 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗰𝗼𝗻𝘀𝘁𝗿𝘂𝗶𝘁𝗮.

𝟰. 𝗖𝗼𝗻𝘀𝗲𝗰𝗶𝗻𝘁𝗮 𝘀𝗶𝘀𝘁𝗲𝗺𝗶𝗰𝗮: 𝗙𝗶𝘀𝗰𝘂𝗹 𝗰𝗼𝗹𝗲𝗰𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗰𝗲𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗶 𝘀𝗶 “𝗻𝗲𝗴𝗼𝗰𝗶𝗮𝘇𝗮” 𝗰𝘂 𝗰𝗲𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗶

Nu pentru ca ar exista intentie, ci pentru ca:
-cei mici sunt vulnerabili/cei mari sunt pregatiti
-cei mici gresesc usor/cei mari au specialisti
-cei mici nu au timp/cei mari au departamente intregi
-cei mici depun manual/cei mari depun automatizat

In cadrul controalelor fiscale:
-IMM-urile 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗲𝘀𝗰 𝗮𝗺𝗲𝗻𝘇𝗶, 𝗽𝗲𝗻𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗶, 𝗮𝗰𝗰𝗲𝘀𝗼𝗿𝗶𝗶
-marile companii 𝗻𝗲𝗴𝗼𝗰𝗶𝗮𝘇𝗮 𝗮𝗷𝘂𝘀𝘁𝗮𝗿𝗶, deseori sub nivelul initial

𝟱. 𝗖𝗼𝗻𝗰𝗹𝘂𝘇𝗶𝗲: 𝗘𝗿𝗼𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗺𝗶𝗰𝗶 𝘀𝘂𝗻𝘁 𝗯𝗮𝗻𝗶 𝘀𝗶𝗴𝘂𝗿 𝗮𝗶 𝘀𝘁𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶

Prin reguli neclare, neunitare, neconstitutionale, statul obtine:
-o categorie de contribuabili predisputa la eroare
-venituri fiscale din penalitati
-control asupra microintreprinderilor
-fortarea trecerii la impozit pe profit
-introducerea obligatiei de preturi de transfer
-cresterea cererii de consultanta fiscala

In schimb, cei mari:
-continua sa opereze nestingheriti
-isi mentin structurile fiscale
-pot “𝗻𝗮𝘃𝗶𝗴𝗮” reglementarile prin specialisti
-nu sunt penalizati pentru reorganizare

Astfel, rezultatul final este simplu:
𝗟𝗲𝗴𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗲𝗶 𝗺𝗮𝗿𝗶.
𝗟𝗲𝗴𝗲𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗲𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗶.
𝗜𝗮𝗿 𝗱𝗮𝗰𝗮 𝗰𝗲𝗶 𝗺𝗶𝗰𝗶 𝗴𝗿𝗲𝘀𝗲𝘀𝗰 — 𝗽𝗹𝗮𝘁𝗲𝘀𝗰.

Consider ca acestea ar trebui sa fie adevaratele subiecte de discutie, de analiza.

Scrie-mi “𝗖𝗢𝗡𝗧𝗜𝗡𝗨𝗔𝗥𝗘” daca vrei si partea despre drepturile IMM-urilor si cum se pot apara legal.

Distribuie materialul daca vrei mai multa transparenta pentru antreprenorii mici.