Munca grea a murit și joaca a luat locul muncii. Azi ești plătit mai mult din joacă decât din muncă.
Dar nu a fost așa dintotdeauna…
Bun găsit drag Cititorule,
Am plecat de la țară cu mulți ani în urmă și marea mea realizare a fost că am urmat o facultate în domeniul informaticii, am practicat profesia de dascăl o perioadă, apoi de programator, inclusiv în armată, dar visul meu a fost mereu să fiu liber și să cunosc curiozitățile și frumusețile lumii…
Ca să-mi realizez acest vis, am activat o perioadă în Network Marketing clasic, însă acum lumea s-a schimbat, s-a trecut în online și m-am adaptat din mers îmbrățișând o profesie nouă și anume cea de Micro-influencer și Marketer afiliat.
Această nouă profesie, acum în Era Digitală, este un Next Level, adică are la bază Network Marketing 2.0 care este adaptat și are toate ingredientele pentru a reuși în social-media.
Dar despre toate astea citiți în categoria mea de Blog care se numește Profesia viitorului. Micro-influencer și Marketing afiliat. În această categorie de Blog veți afla detaliat cum eu am înlocuit munca cu joaca și cum joaca mă plătește mai bine, deoarece am găsit o variantă despre cum se face. Acolo vorbesc și despre școală și despre unelte și despre tot ce e de învățat.
În blogul curent pe care l-am denumit sugestiv Jurnalul lui Vasi, eu o să vă vorbesc la început despre povestea vieții mele. Fiecare dintre noi avem o poveste incredibilă!
Apoi, venind la zi, voi împărtăși despre ce se mai întâmplă în viața mea, despre istoria curentă cu urcușuri și coborâșuri.
Recomand oricui să țină un astfel de jurnal.
Viața mea de elev în clasele I-VIII a fost una plina de sacrificii si eforturi, dar cu multe satisfacții pe parcursul timpului. Începând de la o copilărie modestă, cu părinții care mi-au insuflat de mic ideea că munca este esențială pentru a reuși în viață, am învățat că trebuie să lupt pentru visurile mele.
Cândva, traiul familiei mele era susținut din munca fizică istovitoare a tatălui meu, un electromecanic care asigura întreținerea rețelelor de telefonie din zonă.
Îmi amintesc cum îl vedeam plecând dimineața devreme, strabătând zeci de kilometri pe bicicleta și urcându-se pe stâlpi pentru a efectua reparații. Era o muncă grea, dar necesară pentru a asigura traiul nostru de zi cu zi.
Mama, pe de alta parte, muncea la CAP-ul din localitate, dar nu se bucura de multe beneficii. Cu toate acestea, ea nu se descuraja și își continua munca, în speranța că vor veni vremuri mai bune pentru noi.
Deoarece eram patru copii, eu și cele trei surori, fiecare dintre noi înțelegea importanța muncii și a sacrificiului pentru familie.
Începerea școlii a fost o nouă etapă în viața mea. Eram încă mic și timid, dar aveam o sete de cunoastere imensă. Cu drag îmi amintesc de orele de muzică, desen și mai ales de matematică…
Inițial, matematica parea o materie dificila pentru mine, dar această dificultate a devenit motivația mea de a studia și de a excela.
In clasa a doua, am trecut printr-o experiență neplăcută. Invatatorul meu, domnul Benghea, m-a întrebat ce cifre sunt 6 și 7, iar eu le-am confundat. Pentru acest lucru, am primit o lovitură la palma cu rigla. Durerea și umilința resimțite atunci mi-au rămas întipărite în minte și în suflet. Cu toate acestea, aceasta lovitură se pare că mi-a dat o motivație în plus de a studia și de a fi mai atent în școală.
Pe parcursul anilor, cartea a devenit o mare pasiune pentru mine. Când mama avea nevoie de ajutor la muncile câmpului, uneori refuzam și rămâneam acasă, spunând că prefer să fac curățenie și să învăț. Într-adevar, inițial a fost greu, dar insistând am reușit să fiu lăsat în pace. Astfel, mama pleca cu surorile mele la muncă, iar eu rămâneam acasă, făceam curățenie în casă și aduceam flori din grădină pe care le așezam frumos într-o vază. Mă comportam parcă, ca o adevărată fată. După ce totul era curat și aranjat, mă concentram asupra carților mele…
Cu timpul, pasiunea mea pentru carte și pentru studiu s-a dezvoltat, iar rezultatele s-au văzut. Am început să obțin rezultate excelente la școală, mai ales la matematică. Acest lucru m-a facut să înțeleg că munca și efortul depuse pentru a învăța nu au fost în zadar…
Când eram în clasa a opta, am avut parte de un al doilea declic hotărâtor care avea să îmi schimbe complet perspectiva asupra vieții mele. Acest moment memorabil s-a întâmplat într-o zi obișnuită de școală, în drumul meu către liceu.
La matematică, aveam un profesor suplinitor pe nume Michiduță, poreclă pe care i-am atribuit-o datorită staturii sale mici și felului ager în care se mișca. Profesorul Michiduță nu reușise să promoveze examenul la facultate în acel an. Cu toate acestea, pasiunea lui pentru matematică și abilitățile sale remarcabile în predare nu puteau fi neglijate.
Profesorul Michiduță era un îndrăgostit de matematică și știa cum să transforme orele într-un joc captivant, în care elevii participau activ, în loc să fie doar simpli spectatori.
Într-o dimineață, m-a ajuns din urmă pe mine și încurajându-mă, mi-a spus cuvinte pe care le-am păstrat adânc în minte: "Băiatule, dacă vei reuși să intri la facultate, vei deveni un adevărat domn"
Această frază mi-a marcat destul de puternic viziunea asupra viitorului meu. La acea vreme, observam cât de greu muncise mama mea în cooperativele agricole de producție (CAP), pe un salariu aproape nesemnificativ, în timp ce purta cizme de cauciuc. Visam să trăiesc o viață de "boier", așa cum o numeam eu, făcând ceva plăcut și ușor, mai mult de natură intelectuală decât fizică și având tot ce îmi doream pentru un trai confortabil și luxos.
Fără să îmi dau seama, această frază îndrumătoare m-a determinat să-mi stabilesc scopuri ce îmi urmăresc visul. Astfel, am reușit să promovez examenul de admitere la un liceu cu profil real cu specializarea matematică-fizică, în Vaslui. Cu toate acestea, referitor la liceu, am o oarecare durere despre care voi vorbi în articolul următor.
În final, pot spune că viața mea de elev în clasele I-VIII a fost una plina de provocări și învățăminte. Am învățat că munca asiduă, concentrarea și determinarea sunt cheile succesului și că nicio lovitură sau obstacol nu trebuie sa ne determine sa renunțăm la visele noastre.
Pe curând,
Vasi
