🎯 Autoturismul angajatului folosit și de firmă: cum tratezi fiscal corect cheltuielile – deductibil 50% sau avantaj salarial?

🚗💰 Cine plătește și cine deduce?

Dacă angajatul tău folosește mașina personală și pentru firmă, situația fiscală devine rapid un labirint. 

RCA, rovinietă, reparații, combustibil – toate ridică aceeași întrebare: sunt cheltuieli deductibile sau avantaje salariale mascate?

Hai să clarificăm simplu, logic și conform cu noile interpretări fiscale din 2025. 👇

1️⃣ Situația de fapt

Tot mai multe firme aleg soluția comodă a contractului de comodat pentru a folosi mașina personală a unui angajat în interesul societății.
Autoturismul este, deci, bunul personal al angajatului, dar este folosit în regim mixt – atât pentru activități personale, cât și pentru activitatea firmei.

2️⃣ Cadrul legal

📜 Art. 25 Cod fiscal reglementează cheltuielile deductibile, iar pentru autoturisme utilizate mixt stabilește clar:

Cheltuielile aferente sunt deductibile în proporție de 50%.

Asta include:

• combustibil ⛽
• reparații și piese 🧰
• RCA și rovinietă 🪪
• taxe auto, întreținere, spălătorie etc.

⚠️ RCA-ul nu este o asigurare personală, ci o asigurare aferentă bunului (autoturismului). Prin urmare, nu intră sub incidența art. 25 alin. (4) lit. n) privind asigurările personale.

3️⃣ Analiza fiscală logică

Dacă autoturismul este folosit și în scop personal, atunci:

• 50% din cheltuieli pot fi considerate deductibile (și TVA deductibil 50%).
• 50% rămân nedeductibile – dar nu trebuie reconsiderate ca avantaje salariale.

👉 De ce?
Pentru că acele cheltuieli sunt făcute din banii deja impozitați ai angajatului, nu dintr-un beneficiu acordat de firmă.
Dacă fiscul ar „brutiza” diferența de 50% și ar o trata ca avantaj salarial, s-ar ajunge la dublă impozitare — o abordare nejustificată juridic și economic.

4️⃣ Concluzie fiscală echilibrată

💼 Soluția logică și prudentă:

• Firma poate deconta 50% din fiecare document justificativ (RCA, rovinietă, service etc.)
• Restul de 50% rămâne nedeductibil, fără a fi tratat drept beneficiu salarial.

🧮 Astfel:

• nu există avantaj salarial,
• nu există dublă impozitare,
• iar tratamentul fiscal rămâne transparent, documentat și defensabil în fața oricărui control.

5️⃣ Recomandare practică

✔️ În contractul de comodat, menționează clar folosirea mixtă a autoturismului.
✔️ Păstrează toate documentele justificative (facturi, chitanțe, polițe).
✔️ Decontează doar 50% pentru a evita orice interpretare arbitrară, cu toate ca ea nu ar trebui sa existe.

🧭 Concluzie finală:

🔹 Toate cheltuielile sunt deductibile 50% dacă autoturismul este folosit mixt.
🔹 Cealaltă jumătate este nedeductibilă, nu avantaj salarial.
🔹 Reconsiderarea fiscală ar genera dublă impozitare — contrar principiilor de echitate fiscală.

💬 CTA final pentru blog:

📢 Ți-a fost util acest articol?
Dă-l mai departe colegilor tăi contabili și antreprenorilor care se lovesc de aceleași întrebări!
📩 Urmărește-mă pentru interpretări fiscale actualizate, exemple practice și explicații clare.
🔗 Afla mai multe pe https://adinarus.bio

🧾 Opinie fiscală detaliata: Tratamentul cheltuielilor aferente unui autoturism proprietatea unui angajat utilizat în regim mixt (personal și profesional)

1️⃣ Situația analizată

Un autoturism este proprietatea unui angajat, dar este pus la dispoziția societății prin contract de comodat, fiind folosit atât în interes personal, cât și în interesul societății.

Societatea suportă o parte din cheltuielile legate de utilizarea autoturismului (combustibil, rovinietă, RCA, reparații, întreținere), iar acestea sunt justificate prin documente fiscale emise legal.

2️⃣ Cadrul legal aplicabil

Art. 25 alin. (1) Cod fiscal: cheltuielile sunt deductibile dacă sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Art. 25 alin. (3) lit. l): pentru vehiculele rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cheltuielile și TVA-ul sunt deductibile în proporție de 50%.

Art. 76 alin. (3) lit. a): utilizarea în scop personal a bunurilor firmei poate reprezenta avantaj de natură salarială.

Art. 11 alin. (1): prevalează substanța economică asupra formei juridice.

3️⃣ Delimitarea problemei

Legislația fiscală limitează deductibilitatea la 50%, dar nu prevede explicit tratamentul celorlalți 50% — respectiv dacă acea parte trebuie considerată:

• cheltuială pur și simplu nedeductibilă;
  sau
• avantaj de natură salarială (și deci supusă impozitării).

Această lipsă de claritate generează interpretări divergente ale organelor fiscale, care în unele cazuri recalifică partea de 50% drept avantaj salarial net, ceea ce duce la brutizarea și reimpozitarea sumelor.

4️⃣ Analiză logică și fiscală

4.1. Despre natura asigurării RCA

Asigurarea RCA este o obligație legală aferentă vehiculului, nu o asigurare de bunuri sau persoane.
Prin urmare, dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. n) Cod fiscal (care exclud deductibilitatea pentru „primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului”) nu se aplică RCA-ului, întrucât acesta nu reprezintă o asigurare facultativă, ci una obligatorie prin lege.

Deci, RCA-ul urmează același regim de deductibilitate ca orice cheltuială auto, în proporție de 50% dacă vehiculul este folosit mixt.

4.2. Despre tratamentul fiscal al celor 50% nedeductibili

Raționamentul logic:

Angajatul este proprietar al autoturismului, deci el suportă cheltuielile cu un bun propriu.

Dacă societatea preia o parte din aceste costuri (de exemplu 50%), o face în scop profesional, în măsura în care autoturismul este utilizat în interesul său.

Partea suportată de societate peste această proporție ar putea fi discutabilă, dar doar dacă există dovada unei folosințe personale plătite de firmă.

Totuși, reîncadrarea fiscală a părții nedeductibile ca „avantaj salarial” este nejustificată și contrară principiilor fiscalității echitabile, din mai multe motive:

a) Dubla impozitare

Cheltuiala cu autoturismul este făcută din venituri deja impozitate ale angajatului (salariul său).

Dacă fiscul ar considera că 50% din sumele suportate de societate sunt „venit net în natură” și le-ar brutiza, s-ar ajunge la o impozitare repetată a aceleiași valori economice:
1️⃣ prima dată la obținerea salariului;
2️⃣ a doua oară la „avantajul reîncadrat”.
➡️ Rezultatul este o dublă impunere economică, interzisă de principiul neutralității fiscale.

b) Lipsa unui beneficiu suplimentar real

În cazul de față, nu există un beneficiu personal suplimentar acordat de firmă. Angajatul nu primește un bun sau un serviciu nou; el doar își folosește propriul autoturism.

Cheltuielile suportate de firmă sunt parțial aferente activității economice, iar restul sunt cheltuieli proprii, nedeductibile, fără a genera venituri suplimentare.
➡️ Deci nu se poate vorbi despre un „avantaj în natură” real.

c) Inexistența clauzei de avantaj în contractul de muncă

Conform art. 10 Codul muncii, orice drept sau avantaj salarial trebuie să fie negociat și stipulat în contractul individual sau colectiv de muncă.

În absența unei astfel de clauze, calificarea fiscală unilaterală a unei cheltuieli ca „avantaj” reprezintă o interpretare abuzivă și depășește competența autorității fiscale.

5️⃣ Soluția fiscală rezonabilă și prudentă

Aplicarea proporției de 50% deductibil / 50% nedeductibil pentru toate cheltuielile aferente autoturismului folosit mixt (RCA, rovinietă, întreținere, combustibil etc.).

Partea nedeductibilă este pur și simplu o cheltuială nerecuperabilă fiscal, fără a fi tratată drept avantaj salarial.

Societatea poate, în mod prudent, deconta doar 50% din fiecare document justificativ, reflectând direct proporția legală.

Această abordare:

• respectă litera și spiritul art. 25 alin. (3) lit. l) Cod fiscal;
• evită riscul dublei impuneri;
• menține separarea clară între sfera fiscală și cea a drepturilor salariale;
• reflectă o aplicare corectă a principiului neutralității fiscale și echității în impunere.

6️⃣ Concluzie

🔹 Reîncadrarea de către organele fiscale a celor 50% nedeductibili ca „avantaj de natură salarială” reprezintă o interpretare abuzivă și nefundamentată, deoarece:

• nu există un beneficiu economic suplimentar pentru angajat;
• cheltuiala este deja suportată din venituri impozitate;
• ar conduce la dublă impozitare;
• contravine principiului legal al utilizării mixte reglementat expres prin art. 25 alin. (3) lit. l) Cod fiscal.

🔹 Soluția legală și echitabilă este:

50% cheltuială deductibilă + 50% cheltuială nedeductibilă, fără alte reîncadrări de natură salarială.

🔹 Iar, în spiritul prudenței fiscale:

Societatea poate alege să deconteze direct 50% din fiecare cheltuială justificată, evitând astfel orice dispută ulterioară cu autoritățile fiscale.

Opinia mea personala. Poti inregistra intreaga suma, dar poti deduce 50% TVA si poti considera cheltuiala deductibila 50%, 50% fiind cheltuiala nedeductibila.

Poti accesa si pagina https://static.anaf.ro/static/10/Galati/Vrancea/Deduct-ch-auto.pdf