Emoțiile
-ce sunt și cum să le recunoaștem -
Te-ai întrebat vreodată de unde vin emoțiile, ce sunt , care sunt și ce rol au?
Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în creierul nostru când suntem asaltați de o emoție pe care nu reușești să o gestionezi?
Răspunsurile sunt în cunoașterea funcționării minții noastre. Și cum creierului îi plac poveștile am să răspund printr-o metaforă că să înțelegem mai bine de unde vin și cum se manifestă aceste emoții. Dar să le luăm pe rând:
Ce rol au emoțiile?
În primul rând au un rol în funcțiile creierului și în toate aspectele minții ( memoria, învățarea, atenția, stocarea amintirilor ), înțelegerea pe sine și pe ceilalți, în înțelegerea a ceea ce facem și cine suntem. Au de a face cu instinctul de supraviețuire și sunt reglate de sistemul nervos autonom.
Ce sunt emoțiile?
Emoțiile sunt răspunsuri imediate, instinctive la un stimul intern sau extern. Stimulul intern poate fi un gând, o senzație,o amintire,sau extern ca atunci când soția urlă la tine că iar nu ai dus gunoiul și stai la televizor, sau un prieten care nu mai vine la întâlnire.
În sens literar Oxford English Dictionary definește emoția:"orice agitație sau tulburare a minții, sentiment, pasiune: orice stare de spirit violentă sau de excitare".
De unde vin emoțiile?
Emoțiile au sediul în sistemul limbic sau creierul emoțional care este constituit dintr-un ansamblu de regiuni aparținând sistemului nervos central, conectate între ele, una dintre cele mai importante fiind amigdala. Sistemul limbic are legătură cu mirosul, starea de spirit, memoria de scurtă durată, conștientizarea de sine, are rol în procesele de apărare și reproducere, acestea fiind unele dintre cele mai importante. Putem spune că amigdala este centrala emoțiilor, care primește informații din mediul extern, din mediul intern, adică din interiorul corpului și de la creier, cum ar fi amintirile și gândurile. Această centrală primește incontinuu informații, care la rândul lor generează răspunsuri imediate, instinctive, ca de exemplu fuga când ești în pericol.
Ce se întâmplă în creierul nostru când suntem asaltați de o emoție pe care nu o putem controla?
De cele mai multe ori ne pierdem cumpătul și nu mai gândim coerent ceea ce ne poate costa destul de scump din punct de vedere al sănătății, al relațiilor și chiar al locului de muncă, dacă emoțiile sunt negative sau nepotrivite situației. Pentru că emoțiile nu se pot controla dar se pot gestiona în cel mai bun mod cu putință prin diferite metode, în folosul nostru și al celorlalți. De câte ori nu ați reacționat din instinct, impulsiv, rănind persoanele din jur cu vorbe aruncate aiurea sau chiar gesturi nesăbuite, ca apoi să vă pară rău? Și de câte ori v-ați întrebat: Oare cu ce am gândit? Cu care creier am gândit? Corectă întrebarea, dificil răspunsul dacă nu cunoaștem cum funcționează creierul,sau mai bine zis cele 3 creiere. Mi-a plăcut comparația creierului cu o casă de 3 etaje in care liftul face legătura între ele.
La parter locuiește creierul reptilian, cel mai bătrân din punct de vedere evolutiv, și pentru că este așa impulsiv și grăbit, nici nu-i trece prin minte să mai ia liftul, ci o ia la fugă sau trece la atac direct dacă se simte amenințat, pentru a ne proteja.Procesează instantaneu informații despre comportamentul nonverbal, corporal, limbaj, tonul vocii și reacționează în mod automat sau pe pilot automat, având rol în supraviețuire dar uneori poate fi și destul de riscant fiind impulsiv și irațional. Mai are rol în susținerea funcțiilor vitale (bătăile inimii, respirația), reglează somnul, menține echilibrul și coordonează mișcările. Și pentru că impulsivitatea și iraționalul au nevoie de companie, creierul reptilian mai găzduiește și convingerile noastre pe care părinții au avut grijă să le sădească până la vârsta de 7 ani. Vă dați seama ce aglomerație și confuzie este la parter când bate cineva la ușă? Cine se duce să deschidă: impulsivul, iraționalul sau convingerea? Sau: ataci, fugi, paralizezi de frică ori " te stingi " așa cum ai sufla într-o lumânare și te disociezi?
Dar cum supraviețuirea, în zilele noastre, nu mai este o problemă, așa cum era la apariția noastră pe pământ, acum 2,8 milioane de ani, după unele studii, putem , liniștiți să urcăm la primul etaj, să ne cunoaștem vecinii.
La primul etaj locuiește creierul limbic sau emoțional care e mai sensibil. Imediat îi sare inima din piept când îl sperie cineva sau când este îndrăgostit. Mai și plânge uneori de bucurie, tristețe sau furie și apoi este dezgustat de toți și toate. Acest etaj este ocupat de amigdala, mare cat o migdală. Vă mai amintiți de ea, de centrala emoțiilor?
Amigdala, ca o bună gazdă,a dăruit fiecărei emoții câte o cameră. Aici își au locul furia 😡, frica😱, dezgustul😏, tristețea😢, bucuria😃,surpriza😲, numite și emoții primare, după cum le-a catalogat Paul Ekman încă din anii 70, la care s- au adăugat între timp rușinea😶🌫️ și iubirea🥰, iar prin combinarea lor iau naștere emoțiile secundare.
Amigdala, găzduind atâtea emoții, are o energie extraordinară și, necontrolată, în mai puțin de o milisecundă, poate distruge fiecare etaj al frumoasei noastre case, incendiind fiecare colțișor într-un mod atât de violent, încât e aproape imposibil de stins. De aici vine și vorba : " Simt că iau foc 🔥" atât când ne enervăm cât și când iubim.Această parte a creierului nu face diferența între cele două emoții, acesta fiind doar un exemplu, ci doar experimentează forța lor, trăindu-le într-un mod atât de intens. Astăzi, neuroștiința afirmă că aceste emoții intense, unele chiar terificante, cum ar fi abuzuri sexuale, războiul,dezastrele naturale, violența fizică sau/și psihologică, lasă răni psihologice profunde și de neșters la acest nivel. Toate aceste momente devin amintiri blocate la etajul amigdalei și se pot transforma într-un mecanism care declanșează alarma (trigger - care are legătură și cu traumele noastre) și ulterior incendiul.
Unde este foc 🔥 iese și fum, vorba proverbului: " Nu iese fum fără foc". Iar fumul ajunge la următorul etaj, la următorul creier.
Ultimul etaj este cel mai important și complex, unde găsim neocortexul - materia cenușie, cel mai nou și modern dintre creiere, caracteristic tuturor mamiferelor și centrul nostru de comandă. Și ca să rămânem în poveste, putem compara neocortexul cu pompierii. Centrul de comandă este echipat cu instrumente complexe precum: limbajul, scrierea, capacitatea de a povesti, sensul timpului, conștiința extinsă, metacogniția, memoria semantică.
Ca să nu pierdem firul poveștii, ultimul etaj, (neocortexul), este locuit de pompieri. Nu unul singur, ci un detașament de pompieri, pentru că așa cum spunea Howard Gardner, neocortexul este format din " multiple minți" cu competențe specifice: verbale- literare, matematice, muzicale, corporale, artistice, la care a adăugat inteligența emotivă. Fiind mult de lucru la ultimul etaj, reacțiile sunt mai lente și pompierii acționează în momentul în care simt fumul de la etajul inferior. Cei mai experimentați, iau liftul la prima alarmă și acționează imediat să stingă focul🔥 emoțiilor de la primul etaj, iar alții caută scânteia care a declanșat incendiul la parter. Cum spunea Sun Tzu: " Dacă cunoști inamicul și pe tine însuți, victoria este sigură".
Acum, spre final, te întreb: Tu, cu care creier gândești?
1. Cu creierul reptilian care te poartă să fii instinctiv ca reptilele: vânezi pentru a te hrăni, îți protejezi teritoriul de prădători, dormi și te înmulțești pentru reproducerea speciei?
2. Cu creierul limbic, sediul emoțiilor și al amintirilor, partea noastră cea mai "caldă", care caută afecțiune, iubire, sensul de apartenență la grup, stima de sine și confirmarea socială?
3. Sau cu neocortexul - materia cenușie - sediul rațiunii, a gândirii analitice, a limbajului, a memoriei, a creativității, a imaginației, a proiectării viitorului, partea cea mai flexibilă care controlează emoțiile, sediul inteligenței emoționale, a conștiinței și a liberului arbitru?
Această poveste te poartă într-o scurtă călătorie de cunoaștere a minții noastre și cum funcționează. În momentul în care suntem antrenați să ne mișcăm bine și ușor între etajele creierul nostru, vei ști ce semnificație să atribui emoției, vei înțelege de ce ai simțit-o, unde ai simțit-o în corpul tău și ce mesaj vrea să-ți transmită mintea, inima sau corpul prin ele. Cunoscând emoțiile primare, te vei simți mult mai bine și în măsura să le recunoști, astfel încât să te ghideze în ajungerea echilibrului emoțional și a bunăstării fizice și psihice. Un instrument eficient in recunoașterea și gestionarea emoțiilor este practica mindfulness și meditația care ne modifică rețelele neuronale ale creierului și ne învață să navigăm in siguranță atât în ape liniștite cât și în timpul furtunii.
Până data viitoare, te îmbrățișez cu drag și aștept cu mare emoție să-ți răspund la întrebări și să îți citesc comentariile pe pagina mea Facebook.
By
Florea Mihaela