Pădurea norvegiană - prima întâlnire cu scriitura lui Haruki Murakami, implicit cu cea a unui scriitor japonez -, este o poveste complexă, creionată într-un mod sensibil, cu un stil de scriere distinct și evidențiat prin descrieri atent construite, un limbaj când simplu, când direct (pentru unele persoane, posibil să fie vulgar) și multă emoție dincolo de cuvinte. Însă, ceea ce dă forță acestui roman sunt personajele, conturate mai degrabă prin intermediul trăirilor și interacțiunilor personale, fiecare cu o călătorie interioară cutremurătoare. Legăturile lor psihologice sunt profunde și reflectă modul cum acestea fac față problemelor tulburătoare și dureroase, precum depresia, alienarea, sinuciderea, toate pe fondul unei societăți aflate în haos.
Pădurea norvegiană - titlu împrumutat de la melodia ,,Norwegian Wood” a celor de la Beatles - explorează teme precum iubirea, viața și sensul ei, moartea, redescoperirea de sine și prezintă călătoria spre maturizare a personajului-narator, Toru Watanabe.
Povestea debutează cu Toru, la 37 de ani, care, în timpul unui zbor cu avionul, își amintește de anii studenției, o perioadă agitată din viața sa, amintiri provocate de acordurile melodiei Norwegian Wood a formației Beatles. Astfel, începe călătoria sa în trecut, cu 18 ani în urmă, pe când era un tânăr de 19 ani, student la Universitatea din Tokyo.
Îl cunoaștem, astfel, pe studentul Toru Watanabe, o persoană introvertită și singuratică, ce preferă compania scriitorilor clasici în detrimentul interacțiunii cu lumea reală și aventurile sexuale de-o noapte în locul unei relații statornice. În realitate, stilul acesta de viață este modul său de a se confrunta, pe de o parte, cu pierderea prematură a celui mai bun prieten, Kizuki, și cu propriile sentimente legate de iubita acestuia, Naoko, și, pe de altă parte, cu o luptă interioară puternică privind diverse dileme ale vieții și propria identitate.
Toru Watanabe își retrăiește studenția, cu momente mai mult sau mai puțin fericite, dragostea pentru Naoko, o tânără cu mulți demoni interiori, fragilă și cu tulburări emoționale ce au dus la internarea sa într-o clinică, prietenia și redescoperirea iubirii alături de Midori, o tânără ciudată, un spirit liber, ce se confruntă, asemenea celorlalte personaje, cu propriile lupte interioare, dar și momentele cele mai dureroase în care a pus la îndoială valoarea propriei existențe. Călătoria acestuia spre maturitate este marcată de iubire, sexualitate, tristețe, moarte și întrebări profunde despre propria identitate și sensul vieții, o călătorie ce are loc pe fundalul evenimentelor social-politice agitate de la sfârșitul anilor '60.
Pădurea norvegiană este un roman puternic și apăsător, cu atât mai mult cu cât, prin introspecția profundă și explorarea complexă a psihologiei umane, Haruki Murakami creează o reprezentare veridică și dureroasă a naturii fragile și complicate a psihicului uman.
Mi-a plăcut cartea? Da! A fost ceva mai puțin pe placul meu? Da! Am găsit atât de multă tristețe și tulburare încât, de multe ori, am ajuns să analizez fiecare personaj și situație, și să le caut câteva aspecte pozitive. A doua jumătate a cărții a fost atât de captivantă încât nu m-am putut opri din citit, ceea ce mi-a provocat, și mai mult, o stare de puternică amărăciune. Din păcate, în prima jumătate, povestea a fost, pe alocuri, plictisitoare și nu am reușit să mă conectez cu personajele. Însă, ,,să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”..... Murakami este unic! 😉.
Mai jos, câteva citate care mi-au plăcut:
”Moartea nu se află la polul opus al vieții, ea face parte din viață.”
”Nu te mai compătimi....Numai cretinii fac așa ceva.”
”....nimic nu poate alina durerea pe care o simțim la pierderea cuiva drag. Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forța, nici blândețea, nimic, absolut nimic, nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, și să încercăm să învățăm ceva, chiar dacă știm că ceea ce învățăm nu ne va fi de nici un folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neașteptat.”
”Când zâmbea, zâmbeau și ridurile. Când se încrunta, se încruntau și ridurile. Când nu făcea nici una, nici alta, ridurile se împrăștiau, ironic și cald, pe toată fața ei. Mi-a plăcut de cum am văzut-o.”
Pădurea norvegiană
Titlu original: Noruwei no mori
Haruki Murakami
Editura: polirom.ro
Colecția: Top 10+
An apariție: 2011
Traducere din limba japoneză și note de: Angela Hondru
Nr. pagini: 360
Melodia Norwegian Wood a celor de la Beatles o puteți asculta accesând linkul https://www.youtube.com/watch?v=MQYybpKlDh0 .
Zâmbește! Simte! Trăiește!
