In decembrie 2025, Romania vede simultan proteste pentru „justitie, nu coruptie”, luari de pozitie din interiorul sistemului si apeluri institutionale la echilibru si dialog. Reuters consemneaza ca peste 500 de judecatori si procurori au denuntat „abuzuri sistemice”, iar presedintele a anuntat consultari cu sistemul judiciar pe 22 decembrie.In acelasi timp, UNBR avertizeaza asupra polarizarii si a riscului de „justitie stradala”, sustinand dialogul ca solutie.
Iar peste toate, tema pensiilor speciale, de serviciu functioneaza ca detonator social: un simbol al privilegiilor pentru unii, o garantie a independentei pentru altii. CCR a amanat pentru 28 decembrie decizia pe sesizarea ICCJ privind reforma acestor pensii.
1) Ce se intampla azi cu justitia (decembrie 2025, pe fapte)
In ultimele zile au convergent trei fire majore:
Luari de pozitie din interiorul sistemului: Reuters arata ca peste 500 de magistrati au reclamat „dysfunction”/abuzuri sistemice, iar presedintele a anuntat consultari pe 22 decembrie 2025.
Reactii de aparare institutionala: o parte a conducerii/sistemului avertizeaza ca generalizarea si „anatema” aruncata asupra intregului corp al judecatorilor pot destabiliza puterea judecatoreasca.
Presiune publica si proteste (in oglinda cu dezbaterile despre coruptie si impunitate), alimentate de aparitia unor materiale jurnalistice si de lipsa unui raspuns masurabil.
Acest context explica de ce mesajele despre „dialog” si mesajele despre „curatenie” se ciocnesc: publicul vede rezultatul, sistemul invoca procedura.
Aceste trei directii trag in sensuri diferite. Iar societatea ramane intre doua frici:
- frica de abuz si impunitate (cand justitia pare „capturata” sau selectiva);
- frica de linseu public si presiune ilegala (cand emotia inlocuieste procedura).
Critica argumentata si protestul pasnic nu sunt radicalizare; sunt mecanisme legitime de control intr-un stat de drept.
Un material profesionist trebuie sa le tina pe ambele in cadru, simultan.
2) Mesajul UNBR: ce e corect si unde apare deficitul de credibilitate
UNBR spune explicit:
- discursul despre justitie este polarizat si degenerat in pozitii ireconciliabile;
- justitia nu poate functiona sub presiunea permanenta a unui discurs radical;
- exista riscul „justitiei stradale”, al judecatii sumare si al verdictului public;
- solutia viabila este dialogul institutional (inclusiv prin „Pactul pentru Justitie”).
Aici exista un punct solid: linseul public nu tine loc de procedura.
Dar exista si un gol major: mesajul cere echilibru, fara sa propuna un set minim de livrabile verificabile (termene, indicatori, transparenta disciplinara, protectia avertizorilor). Fara aceste livrabile, „dialogul” risca sa fie perceput ca o formula de amanare.
Ce NU spune (si aici apare frustrarea publica)
UNBR nu intra in substanta „cine e corupt / cine e curat”, nu analizeaza cazuri concrete si nu propune indicatori clari de rezultat (termene, reforme punctuale, instrumente de control). Asta lasa loc perceptiei publice: „dialog” poate insemna amanare.
In plus, UNBR a mai spus anterior ca „critica argumentata juridic este legitima”, dar linseul mediatic si apelul la „justitia populara” sunt periculoase.
Aceasta distinctie e cheia: critica da, linseu nu.
Orice ecosistem inchis risca solidaritati toxice (retele, dependente, interese, oportunism).
In orice sistem:
- exista profesionisti integri si profesionisti oportunisti;
- exista stimulente bune (cariera, reputatie) si stimulente rele (influenta, bani, protectie).
Regulile trebuie sa fie facute astfel incat oportunismul sa coste, iar integritatea sa fie protejata.
2) Dialogul nu e problema. Problema e „dialog fara urme”
UNBR cere dialog. Corect. Dar societatea are dreptul sa ceara:
- agenda publica,
- termene,
- rapoarte,
- masuri,
- rezultate.
Altfel, „dialogul” devine paravan pentru conservarea status quo-ului.
3) Critica dura nu inseamna automat radicalizare
UNBR avertizeaza asupra extremelor si verdictului public.
Corect. In acelasi timp:
- protestul pasnic si critica argumentata sunt componente legitime intr-o democratie;
- problema apare cand se cere „condamnare pe Facebook” in loc de procedura, sau cand se pune tinta pe persoane fara probe.
Linia profesionista este aceasta:
- proces echitabil + prezumtie de nevinovatie + independenta, dar si
- transparenta + raspundere disciplinara + control asupra abuzului.
3) Pensiile speciale/de serviciu: de ce au devenit simbolul „sistemului”
Tema pensiilor speciale/ de serviciu ale magistratilor este in centrul unui conflict de legitimare.
Pe de o parte, Guvernul a argumentat reforma prin inechitate, sustenabilitate si jaloane PNRR, mentionand cresterea varstei spre 65 de ani, cresterea vechimii si plafonarea la 70% din ultimul salariu net, cu tranzitie.
Pe de alta parte, ICCJ a sesizat CCR, iar CCR a amanat decizia pentru 28 decembrie 2025.
E important: indiferent cine are dreptate juridic, social tema e perceputa ca test de echitate.
4) „Nu varsta e problema, ci sa ramai pana la 65”: ce spun unii magistrati (si cum folosim corect afirmatia)
In spatiul public a aparut o idee repetata: nu varsta in sine sperie, ci perspectiva de a ramane multi ani intr-un sistem greu.
Intr-un articol recent, judecatoarea Raluca Morosanu afirma ca teama reala a colegilor nu e varsta de 65, ci perspectiva de a ramane „doua decenii intr-un sistem suprasolicitant”, citand colegi care spun ca nu vor rezista.
Separat, Reuters consemneaza acuzatii interne despre abuzuri sistemice si despre faptul ca unii magistrati care au vorbit au fost sanctionati/transferati/investigati.
Concluzia profesionista: afirmatia despre „pana la 65” este un argument despre conditii, presiune si functionarea sistemului, nu o justificare automata pentru privilegii.
5) Nu e corect sa pui semnul egal intre „pensie speciala/ de serviciu” si „independenta justitiei”
Aici trebuie maxima precizie.
Constitutia spune clar ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii (Art. 124 alin. 3).
CCR are o jurisprudenta constanta in care trateaza pensia de serviciu a magistratilor ca o garantie asociata statutului/independentei (ex. argumentatie reluata in decizii recente, inclusiv 2025).
Dar chiar si in aceasta logica, exista o distinctie esentiala:
- a spune ca exista o garantie nu inseamna ca nivelul concret, varsta concreta sau formula concreta sunt intangibile;
- independenta este un pachet (numiri, promovari, repartizare aleatorie, inspectie/disciplinar, protectia avertizorilor, motivarea hotararilor, resurse, management), nu un singur parametru de pensie.
Un argument public foarte util (si echilibrat) apare intr-o interventie citata de presa: profesorul de drept Florin Streteanu spune ca, daca independenta ar sta „in principal” in varsta de pensionare si in cuantumul unei pensii egale cu salariul, ar rezulta ca avem cei mai independenti magistrati din Europa, ceea ce practica nu confirma.
Independenta trebuie garantata, dar nu prin exceptii nelimitate, ci printr-un sistem coerent de reguli, integritate si responsabilizare.
6) Propunerea mea: un singur sistem de pensii (contributivitate, varsta, stagiu)
Nu e corect sa pui semnul egal intre pensiile de serviciu si independenta justitiei: independenta se garanteaza prin reguli, integritate si proceduri, nu prin exceptii nelimitate.
Un singur sistem de pensii, pe contributivitate, varsta si stagiu, este singura baza de echitate
7) Ce inseamna „dialog” acceptabil
UNBR cere dialog. Dialogul devine credibil doar cand produce livrabile masurabile: termene, transparenta, raspundere, protectia avertizorilor.
Set minim de livrabile:
- rapoarte periodice publice pe indicatori (durata procedurilor, disciplinar, integritate),
- protectie reala pentru avertizori (inclusiv in profesiile conexe),
- reguli transparente pentru numiri si management,
- sanctiuni proportionale si motivate.
8) Ce ar arata o agenda credibila „anti-coruptie in justitie” (fara radicalizare)
A) Transparenta si trasabilitate decizionala (fara a incalca independenta)
- publicare agregata de indicatori: durata dosarelor, incarcare, rate de desfiintare pe cai de atac (fara etichetari simpliste);
- reguli clare pentru repartizare aleatorie si exceptii strict motivate;
- statistici disciplinare publice, pe tipuri de abateri si solutii (nu „zvonuri”).
B) Control si raspundere, dar cu garantii
- mecanisme disciplinare predictibile si termene rezonabile;
- motivari publice pentru solutii disciplinare (acolo unde legea permite);
- protectie reala pentru avertizori (inclusiv in profesiile conexe: avocati, experti, grefieri), astfel incat „cei corecti” sa nu fie striviti.
C) Conflicte de interese: regula care sparge „frontul comun”
Daca exista oportunism, se reduce prin note simple:
- declarare/recuzare conflict de interese;
- incompatibilitati si sanctiuni efective;
- audituri tematice pe zonele cele mai vulnerabile (ex. numiri, delegari, inspectii).
D) Pensiile speciale: scoase din propaganda, puse in arhitectura institutionala
8) Concluzie: intre „justitie stradala” si „dialog fara consecinte” exista o a treia cale
UNBR are dreptate ca linseul public si verdictul emotional sunt incompatibile cu statul de drept.
Publicul are dreptate sa ceara echitate si rezultate, mai ales cand exista inclusiv semnale interne despre disfunctionalitati si presiuni.
Iar tema pensiilor de serviciu nu trebuie folosita ca substitut pentru discutia reala despre integritate si functionare.
A treia cale este simpla: critica argumentata + reforma cu indicatori + garantii reale de independenta, fara a transforma pensia intr-un „totem” al independentei.
Adevarata ruptura nu e intre „societate” si „sistem”, ci intre profesionistii corecti si oportunistii protejati de opacitate si tacere.