.png)
🚩 𝗦𝘁𝗮𝘁𝘂𝗹 𝘀𝗲 „𝗱𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗶𝘇𝗲𝗮𝘇𝗮” 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝘅𝗲𝗿𝗼𝘅: 𝗦𝗮𝗴𝗮 𝗖𝗜𝗙-𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗵𝗶𝗼𝘀𝗰! (𝗘𝗱𝗶ț𝗶𝗮 𝗫𝗫𝗟)
Dacă sperai la o Românie mai simplă, mai digitală și mai puțin birocratică, Legea 245/2025 tocmai ți-a reamintit că, de fapt, trăim într-o simulare de coșmar administrativ. S-a pornit, declarativ, cu un scop nobil – impozitul pe salarii să ajungă la UAT-ul unde se prestează munca. Dar s-a ales cel mai prost instrument posibil: 𝗯𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝗮 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗶𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹𝗮. 🤦♂️ E ca și cum ai vrea să construiești o autostradă folosind lopeți din plastic.
🧪 𝗘𝘅𝗽𝗲𝗿𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗲𝘀𝘂𝗮𝘁: 𝗟𝗲𝗴𝗲𝗮 𝟮𝟰𝟱/𝟮𝟬𝟮𝟱 (𝗔𝗯𝗲𝗿𝗮ț𝗶𝗮 𝗠𝗮𝗿𝗲)
Până recent, o firmă avea nevoie de înregistrare fiscală separată doar dacă avea peste 5 salariați într-un punct de lucru distinct. De la 1 ianuarie 2026, „geniile” din spatele acestei legi au decis că e mai bine să complicăm totul: ai 𝘂𝗻 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿 𝗮𝗻𝗴𝗮𝗷𝗮𝘁 la un punct de lucru în altă localitate decât sediul social? Felicitări! Intri direct în caruselul „identităților fiscale” multiple. 📑
Pe românește: statul te obligă să te înregistrezi fiscal separat pentru fiecare adresă, să scoți CIF-uri pe bandă rulantă și să gestionezi un coșmar operațional. Asta nu e reformă, e o 𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗮𝗱𝗺𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝗮𝘁𝗶𝘃𝗮 𝗳𝗼𝗿𝘁𝗮𝘁𝗮, 𝗽𝘂𝗿𝗮 𝘀𝗶 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝗮. O întoarcere la era hârtiei, mascată sub o pretinsă modernizare.
💸 𝗙𝗮𝗰𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗮𝘀𝗰𝘂𝗻𝘀𝗮: 𝗧𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝘀𝗶 𝗯𝗮𝗻𝗶𝗶 𝗱𝗲𝗷𝗮 𝗮𝗿𝘂𝗻𝗰𝗮𝘁𝗶 𝗽𝗲 𝗳𝗲𝗿𝗲𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮
În timp ce ministerul „repară” din mers legislația, mii de firme au trecut deja prin furcile caudine ale birocrației. Nu vorbim doar de niște bife într-un soft, ci de un efort real, fizic și financiar care a secat resurse prețioase:
- 𝗣𝗲𝗹𝗲𝗿𝗶𝗻𝗮𝗷𝘂𝗹 𝗹𝗮 𝗥𝗲𝗴𝗶𝘀𝘁𝗿𝘂𝗹 𝗖𝗼𝗺𝗲𝗿𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶: Sute, dacă nu mii de administratori și contabili au pierdut zile întregi și au plătit taxe pentru a obține certificate constatatoare care să dovedească existența punctelor de lucru. 🏃♂️💨
- 𝗖𝗼𝘀𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗻𝗳𝗼𝗿𝗺𝗮𝗿𝗲: Ore de consultanță fiscală suplimentară, onorarii mărite pentru contabilii care au stat să descifreze aberația și, cel mai important, 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝗽𝗶𝗲𝗿𝗱𝘂𝘁 cu depunerea declarațiilor de înregistrare. Timp care trebuia dedicat afacerii, nu birocrației absurde.
- 𝗗𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗲 𝗯𝗮𝗻𝗶𝗶 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝗶, 𝘀𝘁𝗿𝗲𝘀𝘂𝗹 𝘁𝗼𝘁 𝗹𝗮 𝗻𝗼𝗶: Deși ni se promite simplificare și eficiență, firmele au investit în implementări de sisteme noi doar ca să se trezească acum că regula se schimbă din nou. Cine decontează acest „balet” legislativ și costurile ineficienței? Nimeni. Contribuabilul, ca de obicei.
🥊 𝗣𝘂𝗺𝗻𝘂𝗹 𝗶𝗻 𝗴𝘂𝗿𝗮: 𝗔𝗺𝗲𝗻𝘇𝗶 𝘂𝗿𝗶𝗮𝘀𝗲 𝗽𝗲 𝗽𝗼𝘀𝘁 𝗱𝗲 „𝗯𝘂𝗻 𝘃𝗲𝗻𝗶𝘁”
Cireașa de pe tortul acestei incompetențe administrative a fost 𝗮𝗺𝗲𝗻𝗶𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮. În loc de un parteneriat stat-contribuabil bazat pe predictibilitate, am primit termene scurte și spectrul unor amenzi colosale pentru neconformare.
„Te obligăm să faci ceva inutil, te punem să plătești ca să o faci, iar dacă nu ești gata în 5 minute, te ardem cu amenda.” — Cam aceasta a fost atitudinea oficială sub Legea 245/2025. O atitudine care arată dispreț față de mediul de afaceri.
Faptul că acum se suspendă sancțiunile până în iunie e un gest de minimă decență, o tentativă penibilă de a calma spiritele, dar nu șterge frustrarea celor care au alergat ca nebunii pe la ghișee în ianuarie, sub teroarea calendarului fiscal. 🌋
🩹 𝗣𝗹𝗮𝘀𝘁𝘂𝗿𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝟮𝟴 𝗶𝗮𝗻𝘂𝗮𝗿𝗶𝗲: 𝗣𝗿𝗼𝗶𝗲𝗰𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗢𝗚 (𝗔𝗯𝗲𝗿𝗮𝘁𝗶𝗮 𝗠𝗶𝗰𝗮)
Sub presiunea haosului creat pe „ultima sută de metri” și a valului de indignare, Ministerul Finanțelor a scos un proiect de Ordonanță de Urgență ca să mai „dezumfle” buba. Ce se schimbă?
- ✅ 𝗙𝗮𝗿𝗮 𝗖𝗜𝗙-𝘂𝗿𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁𝗶𝗽𝗹𝗲 𝗶𝗻 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗮𝘀𝗶 𝗼𝗿𝗮𝘀: Dacă ai mai multe puncte de lucru în același UAT, desemnezi unul singur ca „sediu secundar desemnat”.
- ✅ 𝗦𝗰𝗮𝗽𝗶 𝗱𝗲 𝗶𝗻𝗿𝗲𝗴𝗶𝘀𝘁𝗿𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗮𝗰𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗶 „𝗮𝗰𝗮𝘀𝗮”: Dacă sediul secundar e în același UAT cu domiciliul fiscal (sediul principal), nu mai ai obligația să-l înregistrezi separat.
- ✅ 𝗚𝘂𝗿𝗮 𝗱𝗲 𝗮𝗲𝗿: Se suspendă sancțiunile pentru nedepunerea declarației de înregistrare până la 30 iunie 2026.
𝗘 𝘂𝗻 𝗽𝗮𝘀 𝗶𝗻𝗮𝗶𝗻𝘁𝗲? Da. 𝗘 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗼𝗿𝗶𝗮 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗹𝗮? Nici pe departe. Este doar o cosmetizare a unei gândiri profund defectuoase, o jumătate de măsură care reduce dimensiunea dezastrului, dar nu corectează fundamentele.
🧐 𝗗𝗲 𝗰𝗲 „𝘃𝗶𝗰𝘁𝗼𝗿𝗶𝗮” 𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗱𝗲 𝗳𝗮𝘁𝗮𝗱𝗮 𝘀𝗶 𝗰𝗶𝗻𝗲 𝗼 𝘃𝗮𝗹𝗶𝗱𝗲𝗮𝘇𝗮?
Chiar și cu acest OG, logica strâmbă rămâne în picioare. Și, culmea, unii „𝗲𝘅𝗽𝗲𝗿𝘁𝗶” 𝗽𝗮𝗿 𝘀𝗮 𝗮𝗰𝗰𝗲𝗽𝘁𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗷𝘂𝗺𝗮𝘁𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗺𝗮𝘀𝘂𝗿𝗮 𝗰𝗮 𝗽𝗲 𝗼 𝘃𝗶𝗰𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲. Ei laudă faptul că „s-a tăiat o eroare mare”, dar ignoră că 𝗮𝗯𝗲𝗿𝗮𝘁𝗶𝗮 𝗺𝗶𝗰𝗮 𝗿𝗮𝗺𝗮𝗻𝗲.
- 𝗠𝘂𝗻𝗰𝗮 𝘁𝗮, 𝗯𝗮𝗻𝗶𝗶 𝗹𝗼𝗿: Contribuabilul rămâne cel care face munca statului. Tu notifici, tu radiezi, tu desemnezi, tu te lupți cu procedurile ANAF și cu ordinele ulterioare.
- 𝗕𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝗲 𝗹𝗮 𝗲𝘅𝗽𝗼𝗿𝘁: Dacă ai puncte de lucru în 10 județe diferite, tot rămâi cu 10 „sedii secundare desemnate” și 10 fișe de evidență pe plătitor (ROL) de urmărit.
- „𝗗𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲” 𝗱𝗲 𝘁𝗶𝗽 „𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿 𝗰𝘂 𝘀𝗶𝗻𝗮”: Într-o eră a interoperabilității și a inteligenței artificiale, statul ne pune să creăm entități fiscale artificiale doar ca să poată muta banii de la o primărie la alta. Acesta nu este progres, este o redefinire a birocrației.
Când unii „experți” acceptă astfel de „plasturi” ca pe o soluție, ei validează, de fapt, incompetența sistemică și perpetuează o mentalitate în care statul e prea lent sau prea puțin capabil să gândească o soluție modernă. Critici prostia mare, dar te bucuri de prostia mică? Asta înseamnă să accepți status quo-ul, nu să lupți pentru o schimbare reală.
Iar cand mediul de afaceri și experții se mulțumesc cu jumătăți de măsură, atunci să nu ne mirăm că și statul ne va livra doar jumătăți de reformă, jumătăți de digitalizare și legi cârpite. Acceptând ‚aberația mică’ doar pentru că a dispărut ‚aberația mare’, nu facem decât să validăm un sistem care ne consumă timpul și resursele pe post de cobai legislativi. Standardele joase ale solicitărilor noastre devin plafonul de incompetență al statului.” 🚩
💡 Soluția corectă (dacă am trăi în secolul XXI)
Dacă scopul este alocarea eficientă a banilor către UAT-uri, soluția nu sunt codurile fiscale noi și mormane de hârtii, ci un 𝗮𝗹𝗴𝗼𝗿𝗶𝘁𝗺 𝗱𝗲 𝗿𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗻𝘁𝗿𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁𝗮, 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝗶𝗴𝗲𝗻𝘁𝗮 𝘀𝗶 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗺𝗮𝘁𝗶𝘇𝗮𝘁𝗮.
- 𝗨𝗻 𝘀𝗶𝗻𝗴𝘂𝗿 𝗰𝗼𝗱 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹 pentru toată firma. Simplu, clar, eficient.
- Statul are deja datele (Revisal, locația muncii declarată în contractele de muncă, raportările salariale). Aceste date pot fi folosite pentru alocare.
- Banii se împart automat de la Centru către Primării printr-un mecanism transparent de trezorerie, fără să mai fie nevoie de „inregistrări fiscale artificiale” create doar ca să împingă banii spre o primărie.
𝗖𝗼𝗻𝗰𝗹𝘂𝘇𝗶𝗮 𝗲 𝘀𝗶𝗺𝗽𝗹𝗮, 𝗱𝗮𝗿 𝗱𝘂𝗿𝗮: Legea 245/2025 a creat o obligatie disproportionată, a aruncat economia reală într-o capcană birocratică și ne-a costat deja timp și bani. Proiectul de OG e doar un analgezic care scade febra, dar nu vindecă boala. Ba mai mult, validează o mentalitate în care jumătățile de măsură sunt considerate victorii.
🏁 𝗗𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮 𝗳𝗶𝗲 𝗶𝗻 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝘂, 𝗻𝘂 𝗮𝗹 𝘀𝗼𝗳𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶!
Vrem o digitalizare reală, care să fie 𝗶𝗻 𝘀𝗽𝗿𝗶𝗷𝗶𝗻𝘂𝗹 𝗰𝗲𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶 𝘀𝗶 𝗮𝗹 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗿𝗶𝗯𝘂𝗮𝗯𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶, nu una care să creeze noi munti de date inutile doar pentru a satisface nevoile celor care fac programe sau ale birocraților care vor să „vadă” banii mutându-se dintr-un cont în altul pe hârtie.
Tehnologia trebuie să simplifice viața firmei, nu să devină un motiv în plus de stres și conformare forțată. Dacă digitalizarea nu înseamnă „mai puțin timp la ghișeu/laptop” și „mai puține declarații”, atunci nu este digitalizare – este doar 𝗯𝗶𝗿𝗼𝗰𝗿𝗮𝘁𝗶𝗲 𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗿𝗼𝗻𝗶𝗰𝗮 𝘀𝗶 𝘂𝗻 𝗱𝗼𝘀𝗮𝗿 𝗰𝘂 𝘀𝗶𝗻𝗮 𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗿𝗼𝗻𝗶𝗰, un ambalaj nou pentru același sistem prăfuit.
𝗩𝗿𝗲𝗺 𝘀𝗼𝗹𝘂𝘁𝗶𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮 𝗹𝘂𝗰𝗿𝗲𝘇𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗻𝗼𝗶, 𝗻𝘂 𝗻𝗼𝗶 𝘀𝗮 𝗹𝘂𝗰𝗿𝗮𝗺 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮 𝗵𝗿𝗮𝗻𝗶 𝗯𝗮𝘇𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗱𝗮𝘁𝗲 𝗱𝗲𝗳𝗲𝗰𝘁𝘂𝗼𝗮𝘀𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝘀𝘁𝗮𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶! 📢
𝗩𝗿𝗲𝗺 𝗯𝗮𝗻𝗶 𝗹𝗮 𝗨𝗔𝗧, 𝗻𝘂 𝗺𝗮𝗿𝘁𝗶𝘀𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗰𝘂 𝗰𝗼𝗱𝘂𝗿𝗶 𝗳𝗶𝘀𝗰𝗮𝗹𝗲 𝘀𝗶 𝗽𝘀𝗲𝘂𝗱𝗼-𝗱𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗶𝘇𝗮𝗿𝗲! 𝗩𝗿𝗲𝗺 𝘀𝗼𝗹𝘂𝘁𝗶𝗶 𝗱𝗲 𝘀𝗲𝗰𝗼𝗹𝘂𝗹 𝗫𝗫𝗜, 𝗻𝘂 𝗽𝗲𝘁𝗶𝗰𝗲𝗹𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗻𝗲 𝘁𝗶𝗻 𝗮𝗻𝗰𝗼𝗿𝗮𝘁𝗶 𝗶𝗻 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁! 📢