.png)
1) Ideea-cheie
Pe hartie, avem doua lucruri diferite:
Plafoane la numerar (cat ai voie sa incasezi/platesti cash, pe zi/persoana etc.) – disciplina financiara.
Obligatia de a accepta plata electronica (POS/solutii moderne) pentru comercianti/prestatori(exista si exceptii) care au incasari cash– modernizare plati, trasabilitate.
In practica, combinate, ele pot produce un efect simplu:
“Daca vrei sa eviti POS, atunci evita numerarul. Dar atunci pierzi accesul la un mod de plata folosit de o parte din clienti.”
Nu e neaparat “contradictie”, dar este o strangere a spatiului de optiuni, mai ales pentru firme mici, in zone cu cash dominant.
2) Ce spun regulile, pe scurt
2.1 Numerarul: plafonare, nu interzicere
Legea 70/2015 permite numerar, dar in limite (ex.: plafon zilnic 5.000 lei/persoana si reguli pentru cash&carry 10.000 lei, cu interdictie de “fragmentare” ca sa ocolesti plafonul).
2.2 POS/acceptare plati electronice: declansata de incasari cash
Modificarea aplicabila de la 1 ianuarie 2026 (prin Legea 239/2025) arata explicit: comerciantii/prestatorii(cu unele execeptii) care in cursul unui an nu realizeaza toate operatiunile de incasari si plati prin conturile bancare au obligatia sa accepte carduri/solutii moderne (POS si/sau aplicatii).
Asta inseamna ca POS nu este doar “optiune de business”, ci devine obligatie conditionata de o incasare si plata in numerar pentru care, printr-o alta lege, ai un plafon care iti permite plata in numerar.
3) De ce senzatia de “mi se anuleaza un drept”
In viata reala, “drepturile” sunt traite ca acces la optiuni.
Efectul combinat poate fi:
-ai voie numerar, dar limitat;
-dar, apoi, nu mai ai voie, decat daca accepti si plati electronice;
Daca nu vrei POS, singura strategie este ca toate platile si incasarile tale sa fie prin conturi bancare – adica sa modifici modelul de business, strategia,nu doar conformarea.
Nu e o anulare juridica directa (legea nu spune “nu ai voie numerar”), dar poate fi o anulare economica (devine prea costisitor/complicat sa-l gestionezi).
4) Unde se rupe cel mai tare: 3 scenarii (exemple)
Exemplul 1: prestator de servicii in zona rural-urbana
incaseaza des cash (mici reparatii, servicii rapide).
din 2026→ intra in obligatia de acceptare plati electronice.
Efect: trebuie sa implementeze POS/solutie moderna, altfel risc contraventional (si frictiune cu clientul).
Exemplul 2: magazin mic – clienti preponderent cash
vrea “fara POS” (comisioane, device, semnal, fiscalizare corecta).
solutia “nu mai incasez cash” e greu de aplicat (pierde clienti).
Efect: obligatia devine, practic, o conditie de supravietuire comerciala.
Exemplul 3: B2B – plata partial cash, partial banca
plafoanele numerar impun structura: pana la 5.000/10.000 cash, restul prin banca.
Efect: daca businessul are cel putin o tranzactie intra in POS.
5) Ce problema sistemica apare: politica “impinge” fara sa protejeze suficient tranzitia
Daca statul vrea trasabilitate (legitim), ar trebui sa existe simultan:
- costuri predictibile si mici pentru acceptarea platilor electronice,
- infrastructura (semnal, solutii functionale),
- claritate procedural-contabila (softuri, erori, raspundere),
- protectie pentru micro-comercianti (perioada tranzitorie realista).
Altfel, masura devine:
- buna in intentie,
- dura in implementare,
- si produce “reactii defensive” (evitare, subraportare, conflicte cu clientii).
6) Ce poti face tu, concret (anti-haos, legal + practic)
6.1 Daca vrei sa ramai si cu numerar, si fara surprize
Solutie moderna: implementezi POS clasic sau softPOS (unde e posibil) – cu procedura interna si instructaj.
6.2 Daca vrei sa nu ai POS
Toate incasarile si platile le faci prin contrui bancare
7) Concluzie critica (dar utila)
Nu avem doua legi “in contradictie”.
Avem doua politici care, impreuna, pot reduce drastic libertatea operationala a unor firme:
Numerarul e permis, dar plafonat.
Daca ai numerar , acceptarea platilor electronice devine obligatorie.
De aici apare senzatia legitima ca “ce era o optiune devine obligatie”.