RO e-Factura: Întrebări profesionale despre un sistem fără precedent în UE

Ai primit o factură de la un furnizor și ai înregistrat-o în contabilitate. TVA-ul din ea a fost plătit la stat. Nu ai fraudat nimic. Vine controlul ANAF și primești o amendă egală cu tot TVA-ul din factură — pentru că furnizorul nu a transmis un fișier XML în 5 zile. Există vreo țară din UE unde beneficiarul este pedepsit pentru fapta furnizorului, la o scară similară? Merită să căutăm răspunsul.

Sistemul RO e-Factura a fost prezentat ca instrument de combatere a evaziunii fiscale și de digitalizare a relațiilor comerciale. Este un obiectiv legitim. Nimeni nu contestă nevoia de transparență fiscală. Întrebările pe care le ridic în acest articol nu privesc obiectivul — privesc instrumentul și proporționalitatea lui față de scopul declarat.

Ce prevede legea

Din 1 iulie 2024, toate facturile emise în relații B2B între firme din România trebuie transmise prin sistemul național RO e-Factura. Termenul de transmitere este de 5 zile lucrătoare de la emitere (modificat prin OUG 89/2025, de la 5 zile calendaristice). Cota TVA standard aplicabilă din 1 august 2025 este de 21%.

Sancțiunile sunt duale: emitentul care nu transmite prin sistem riscă 15% din valoarea totală a facturii. Destinatarul care înregistrează o factură netransmisă prin sistem riscă o amendă egală cu TVA-ul din factură — fără niciun plafon maxim. Același incident generează două amenzi simultan.

Instrumentele care existau deja

Înainte de RO e-Factura, România dispunea de D394 — declarația informativă privind toate tranzacțiile B2B interne, cu identificarea partenerilor și valorile TVA — și de D390 — declarația recapitulativă pentru tranzacțiile intracomunitare, coroborabilă prin VIES cu declarațiile echivalente din alte state membre. Aceste instrumente permiteau încrucișarea automată a tuturor tranzacțiilor declarate. Discrepanțele erau detectabile computerizat.

Prin D406 (SAF-T), România impune din 2022 transmiterea periodică a întregii contabilități analitice: toate înregistrările de jurnal, registrul de clienți și furnizori cu solduri individuale, mișcările de stoc, activele fixe. SAF-T conține implicit toate informațiile din e-Factura — și incomparabil mai mult.
 

Cum procedează alte state

Italia — primul stat UE cu e-facturare obligatorie, din 2019 — acordă 12 zile de la data tranzacției pentru transmitere. Sancțiunile: 250–2.000 EUR per factură. Nicio penalitate procentuală aplicată beneficiarului.

Franța, cu obligativitate din septembrie 2026 pentru marile companii: sancțiunea este de 50 EUR per factură, plafonată la 15.000 EUR/an, indiferent de valoarea facturii. Transmiterea se face prin platforme private certificate — nu printr-un portal central de stat.

Germania: nu există portal central de stat. Firmele aleg singure canalul de transmitere prin acordul cu partenerii comerciali. Sancțiunea maximă: 5.000 EUR. Nicio penalitate procentuală.

Polonia: SAF-T pentru contabilitate se aplică doar firmelor cu cifra de afaceri peste 50 milioane EUR. Austria, Norvegia, Lituania: SAF-T exclusiv la cerere, în cadrul inspecțiilor

O întrebare despre Directiva TVA

CJUE a statuat în mod repetat că statele membre nu pot refuza dreptul de deducere a TVA exclusiv pe baza unui defect formal, dacă condițiile substantive sunt îndeplinite — tranzacția a avut loc, TVA-ul a fost colectat, contribuabilul deține o factură care o probează (C-518/14 Senatex, C-516/14 Barlis 06, C-24/15 Plöckl). Transmiterea prin RO e-Factura este o condiție de formă. Dacă TVA-ul a fost plătit la stat și tranzacția a fost reală, pe ce temei din dreptul UE poate fi sancționat beneficiarul cu valoarea integrală a TVA-ului?

Concluzie

Digitalizarea fiscală este necesară și inevitabilă. Întrebările de mai sus nu contestă digitalizarea — contestă proporționalitatea unui sistem în care un singur incident administrativ (netransmiterea unui XML) generează două amenzi simultane, fără plafon, aplicate inclusiv celui care nu are nicio obligație de transmitere. Orice specialist fiscal, orice antreprenor și orice instanță de judecată are dreptul să pună aceste întrebări. Răspunsurile le va da, în timp, jurisprudența.