”...pârliților, la Olimpiada de matematică pe județ merge doar de Pascu…”
Bun găsit drag Cititorule!
Împreună cu mama mea, am mers să mă înscriu la Liceul de Matematică-Fizică LMK Vaslui, unde se preda și limba engleză.
Cu regret, secretara ne-a informat că nu se mai fac înscrieri la acel liceu și ne-a îndrumat către Liceul Economic. La această instituție de învățământ se preda doar limba franceză și limba rusă. Pentru mine a fost o pierdere enormă faptul că nu am putut studia limba engleză în liceu, deoarece am realizat ulterior cât de mult m-ar fi ajutat în activitatea mea.
Această pierdere a adus cu sine multe oportunități ratate, despre care voi vorbi în articolele următoare.
Cu toate acestea, această experiență m-a învățat că viața este plină de improvizații, iar succesul nu este neapărat legat de ceea ce planificăm inițial. Am înțeles că pasiunea și jocul pot juca un rol important în realizarea visurilor noastre.
Astfel, drumul meu către un viitor de "domn" a început să capete o nouă formă, mai flexibilă și deschisă către noi oportunități. Deși am ratat șansa de a învăța limba engleză în liceu, am descoperit că există multe alte modalități de a-mi îndeplini visul.
Ca o paranteză privind începutul vieții de licean, vreau să povestesc că locuiam la un cămin al liceului LMK unde v-am spus că am vrut să mă înscriu prima dată, liceu la care se preda și Limba engleza.
La acest liceu, Limba engleză era una din materiile foarte bine predate, deoarece unul din profesori pe nume dl Stan era foarte pasionat de engleză, drept dovadă că ulterior a fost avansat profesor la Universitate Al.I.Cuza Iași.
În cămin aveam mulți prieteni de la liceul LMK, elevi care învățau foarte asiduu Limba engleză, mai de frică, mai de pasiune, deoarece profesorul Stan era foarte temut.
În clasa a noua, copil venit de la țara eram foarte timid și complexat, deși în Școala generală fusesem cel mai bun elev din clasă cu Premiul I in fiecare an.
La oraș acum părea să fie altceva, alt nivel, alt stil de viață. Colegii din oraș erau mai bine și mai frumos îmbrăcați, vorbeau parcă mai elegant, erau mai stilați.
Și totul a fost până la Olimpiada de matematică pe județ…Așteptam cu toții cu mare nerăbdare rezultatele!
Mi-amintesc cu drag când a intrat în clasă dl Lupu, profesorul nostru de matematică, a aruncat catalogul pe catedră și a spus în stilu-i caracteristic cu umor:
”...pârliților, la Olimpiada de matematică pe județ merge doar Pascu…”
A fost wow în clasă, deoarece aveam mulți colegi din oraș care urmaseră clasele I-VIII la o școală foarte bine cotată din orașul Vaslui și toată lumea avea așteptări mari de la ei.
Ieșirea mea în față cu această reușită mi-a dat o încredere enormă că pot, am devenit dintr-o dată vedeta clasei și chiar a liceului!
A fost pentru mine un declic imens și de aici mi-am început drumul spre succes!
Învățam foarte ușor la matematici, era pentru mine ca o joacă.
Eram apreciat de profesori, eram vioara întâi în clasă privind matematicile, eram solicitat la cele mai dificile exerciții și probleme pe care colegii nu le puteau rezolva.
Apoi în anul patru de liceu, împreună cu alți doi colegi, Emil și Bourvil, deveniți între timp prieteni de încredere (cu regret, au plecat dintre noi), am lăsat căminul și ne-am mutat la o gazdă cu scopul de a ne crea condiții de pregatire asiduă pentru examenul de bacalaureat și cel de admitere la facultate.
Am petrecut multe ore în bibliotecă rezolvând exerciții si probleme de matematică. Ne strangeam zilnic și făceam competiții între noi pentru a vedea cine rezolvă mai repede și mai corect exercițiile. Era un amalgam de adrenalina și bucurie atunci cand reușeam să găsim soluția corectă.
Pe masură ce Bacalaureatul se apropia, am început să simțim presiunea și oarecum anxietatea. Totusi, fiind în echipa Trio Grigorio, așa cum ne-au denumit colegii, cu ajutorul pregătirii asidue, am reușit să obținem rezultate excelente. Am fost mândri nu numai de notele noastre, ci și de faptul că am reușit să ne depășim limitele și să învingem orice obstacol.
Apoi a venit momentul admiterii la facultate. Fiecare dintre noi avea un vis și o dorinta puternica de a fi admiși la facultatea dorită.
Ne-am pregătit intens, rezolvând sute de teste și simulând examenele de admitere. Profesorii ne-au încurajat mereu și ne-au întărit convingerea că suntem pregătiți să dăm tot ce avem mai bun.
Rezultatele au fost uimitoare. Toți cei trei membri ai echipei Trio Grigoriu am reușit să fim admiși la facultățile noastre de top. Eu am ales și am reușit la Facultatea de Matematică_Informatică secția Informatică.
Această experiență mi-a schimbat viața. Mi-am dat seama că joaca poate fi la fel de importantă ca munca, dacă reușești să găsești pasiunea și implicarea în ceea ce faci. Am descoperit faptul că atunci când faci ceea ce iubești, nu simți că muncești, ci te bucuri de fiecare moment.
Recunosc că drumul spre succes nu a fost întotdeauna ușor, dar am învățat că perseverența, încrederea în sine și dragostea pentru ceea ce faci pot face minuni.
Deci, nu te teme să-ți urmezi pasiunea și să joci. Joaca poate fi cu adevărat hotărâtoare pentru viitorul tău, așa cum a fost pentru mine.
Caută ceea ce te face fericit și nu te opri niciodată din a învăța și a te dezvolta. Aventura ta către succes te așteaptă, iar joaca este un ingredient esențial în această călătorie.
Pe curand,
Vasi
